Lipsa cadrelor didactice din sistemul de învățământ este o problemă care nu se resimte doar în România. Aproape toate țările din Europa se confruntă cu fenomenul de deficit de personal când vine vorba de angajații din școli și licee. Iată care sunt cauzele.
În acest început de an școlar, majoritatea statelor membre UE se confruntă cu dificultăți în a ocupa locurile de muncă vacante dedicate profesorilor și angajaților din sistemul public de învățământ. Multe posturi rămân, astfel neocupate. Motivele? Salariile mici, volumul mare de muncă, dar și îmbătrânirea populației, în care includem și cea a personalului școlar. Acest aspect are un impact foarte mare în educația copiilor întrucât aceștia riscă să nu mai dobândească o educație la standardele de calitate corespunzătoare, notează Euronews.com.
Cea mai mare lipsă de profesori se regăsește la disciplinele STEM, dar și în programele de educație și de îngrijire timpurie. Suedia se numără printre țările cele mai afectate de deficitul de personal din domeniul educației. Țara are nevoie de 153.000 de profesori calificați până în 2035.
Doar Croația și Cipru nu au raportat o lipsă de personal în domeniul educației, conform raportului Monitorul Educației și Trainingului 2023 al Comisiei Europene.
Deficit de profesori în Europa. Cum arată situația în România
În România, sectorul educațional, în speță cel de stat, se confruntă cu lipsa de profesori calificați și cu o cerere în creștere pentru servicii educaționale. Acest lucru este o problemă majoră, mai ales în zonele rurale. De altfel, educația se află în top 10 industrii din România în care se găsesc cel mai greu angajați.
Deficitul de personal care deține calificări adecvate reprezintă o provocare majoră în zonele rurale. Potrivit datelor oficiale de la Comisia Europeană, doar un mic procent de profesori sunt necalificați, cu valori ușor mai mari în zonele rurale. În anul școlar 2021-2022, 2,5 % din profesorii din învățământul preșcolar erau necalificați, procentul acestora fiind de 1,6 % în învățământul primar, 2,1 % în învățământul secundar inferior, 1,7 % în învățământul liceal și 4,2 % în învățământul profesional (conform informațiilor de la Ministerul Educației, 2022).
Totuși, aceste cifre nu reflectă situația mai frecvent întâlnită în școlile din mediul rural, unde numărul claselor este adesea prea scăzut și insuficient pentru a asigura o normă didactică completă de 18 ore/săptămână. Prin urmare, profesorii predau în mod frecvent materii pentru care nu dețin o calificare, situație ce afectează calitatea educației.
Care sunt principalele obstacole pentru ca oamenii nu mai vor o carieră în învățământ. Exemplul unui profesor din Belgia
Gauthier Catteau a fost profesor de geografie în partea francofonă a Belgiei. Și-a început cariera didactică la 22 de ani. A ajuns să predea inclusiv în fața a 39 de adolescenți.
„Făceam naveta trei ore dus și întors pentru a merge la școală în fiecare zi, pentru că locuiesc la țară. Și am ales să lucrez la Bruxelles pentru că mi-a oferit siguranță”, a spus el.
Când a împlinit 29 de ani, Catteau a renunțat să mai fie profesor și a făcut tranziția către inginerie. Naveta, volumul mare de muncă și perspectivele limitate de carieră au început să pară incompatibile cu prioritățile sale în viață, care includeau și întemeierea unei familii.
În 2021, doar 8% din totalul forței de muncă din învățământ avea vârsta sub 30 de ani, potrivit Eurostat. Mai mult, și integrarea copiilor ucraineni în școlile UE din cauza războiului a exacerbat și problema penuriei de profesori în Europa. În Polonia, în februarie 2023, 43.800 de copii strămutați din Ucraina au fost înscriși în educația timpurie.
Între timp, multe țări suferă de o populație de profesori îmbătrânită, cu un val de pensionări așteptate în următorii câțiva ani, adăugând o presiune suplimentară asupra sistemului.
În Portugalia, unul dintre sindicatele profesorilor, Fenprof, estimează că între 4.700 și 4.800 de profesori urmează să se pensioneze — „cel mai mare număr din acest mileniu”. Țara va avea nevoie de peste 30.000 de noi educatori profesioniști până în 2030.
