Analiză: Istoricul partidelor care au condus Capitala după 1990 arată că forțele de dreapta au fost cel mai mult la vârful PMB
Lupta pentru Primăria Municipiului București a intrat în linie dreaptă, mai puțin de trei luni despărținându-ne de momentul votului. În fața unui aparent blat al coaliției PSD-PNL, care a propus un candidat fără șanse, medicul Cătălin Cîrstoiu, doi pretendenți la acest post au cele mai mari șanse în această cursă, mai precis actualul Primar General, Nicușor Dan și primarul Sectorului 5, Cristian Popescu-Piedone. Sigur, în cursă este și candidatul AUR, Mihai Enache, dar, ca și în cazul lui Cătălin Cîrstoiu, acesta nu contează. Dincolo de posibila motivație a coaliției de guvernare de a lansa în cursă un candidat fără șanse, însă, este interesant de văzut și care dintre partidele românești au dat cele mai multe administrații ale Primăriei Capitalei după 1989 și până astăzi.
Astfel, puțină lume își mai aduce aminte, dar FSN, practic precursorul actualului PSD, a avut primari la Capitală imediat după Revoluție și până în februarie 1992, fiind vorba despre Dan Predescu (medic), Ștefan Ciurel (inginer), Nicolae Viorel Oproiu (inginer de instalații) și Doru Viorel Pană (politician).
Abia ulterior vine un nume de care cei mai înaintați în vârstă își aduc, probabil, aminte, mai precis Crin Halaicu, care venea pe această funcție din partea PNL și care prelua frâiele orașului din 1992 și până în 1996. Fără mari realizări, așa cum de asemenea își pot aduce aminte reprezentanții categoriei de vârstă amintite.
Urma apoi un mandat foarte scurt al unui alt nume cunoscut în epocă, Victor Ciorbea, din partea PNȚCD, care nu peterecea însă decât șase luni la Primăria Capitalei (iunie-decembrie 1996), pentru ca apoi tot PNȚCD să continue cu un mandat plin la PMB, prin persoana lui Viorel Lis (1996-2000), din nou, un om fără nicio realizare notabilă în această funcție.
Se intra apoi într-o așa-numită perioadă PD-PDL la conducerea Primăriei București, întâi prin persoana fostului președinte Traian Băsescu (2000-2004), din partea PD, renumit privind eradicarea fenomenului câinilor străzii și al chioșcurilor stradale, apoi, din nou cu un mandat scurt (decembrie 2004-aprilie 2005), necunoscutul astăzi, și chiar și în perioada respectivă, Răzvan Gheorghe Murgeanu (PD).
Abia apoi intra în scenă proaspăt creatul PDL, care dădea, de asemenea, un primar al Bucureștiului, mai precis pe Adriean Videanu (2005-2008), un om de numele căruia este legat unul dintre cele mai mari insuccese din istoria DNA, din moment ce este cel mai important personaj dintre politicienii din epocă pe care instituția nu a reușit niciodată să îl aducă în fața justiției, deși și-a propus acest lucru.
După această perioadă, Bucureștiul intra în era Sorin Oprescu, candidat independent, dar de fapt susținut de PSD (două mandate, 2008-2015), un om de numele căruia, dincolo de problemele din justiție, este legat podul Basarab, construcție care a fost începută însă de Traian Băsescu.
În fine, Capitala mai beneficia ulterior de serviciile lui Ștefănel Dan Marin (UNPR, primar doar pentru o lună, între septembrie și noiembrie 2015), Ioan-Răzvan Sava (PNL, noiembrie 2015-iunie 2016), pentru ca apoi, Bucureștiul să intre, în fine, în zodia Gabrielei Firea (2016-2020) și apoi a lui Nicușor Dan (2020 - prezent).
O simplă privire asupra partidelor, respectiv a eșichierului politic de la care se revendicau și se revendică acestea în prezent, arată că stânga, așa cum a fost reprezentată de FSN și este reprezentată astăzi de PSD, nu a dat majoritatea primarilor Capitalei după 1990, ci dimpotrivă, forțele de dreapta fiind de fapt cele care și-au rotit oamenii mai mult la PMB în decursul anilor.