Valentin Ionescu: Toti eram tineri, plini de sperante si stapaniti de emotie
Valentin Ionescu (foto) a fost unul din primii brokeri romani autorizati dupa Revolutie si desi evolutia sa profesionala a fost legata mai mult de institutii din afara Romaniei, a ramas un apropiat al pietei de capital romanesti.
El isi aminteste de prima zi de tranzactionare la Bursa din noiembrie 1995, dupa 50 de ani de comunism.
“Toti cei prezenti in ring suntem tineri sau foarte tineri (unii inca pe bancile facultatii), plini de sperante si mai ales stapaniti de emotii. Se aude zgomotul metalic al clopotelului care anunta deschiderea sedintei de tranzactionare. Cu doar cateva companii listate, un program redus de tranzactionare de numai 4 ore si doar o zi pe saptamana, asa pornea Bursa promitatoare la drum alaturi de noi, ‘pionerii’ pietei de capital”, isi aminteste Ionescu.
A urmat apoi un an de boom in perioada 1996-1997 in care s-au evidentiat cateva blue-chips-uri: Olchim, Azomures, Terapia, Sofert, piata crestea, era pe val, fondurile straine intrau si cumparau, cuponarii vindeau. Doua tipuri de brokeri se distingeau atunci: cei care strangeau cupoane, uneori avand agentii chiar in interiorul fabricilor, apoi deschideau sute de conturi individuale si faceau transferurile in vederea vanzarii, pe de o parte, iar pe de alta parte erau cei care aveau clientii cumparatori.
”Tot in perioada asta aveau loc celebrele petreceri de la Marul de Aur de pe calea Victoriei ale caror gazda eram. Toata lumea sarbatorea, era optimista, eram uniti, ne simteam bine impreuna, comunicam mai mult decat o fac acum colegii nostri mai tineri”, spune Ionescu.
Mai mult, el spune ca primul soft al Bursei, Telnet, avea mai multe neajunsuri, un sistem simplu folosit in anii ’80 sau chiar ’70 pe la bursele canadiene, dar care a fost tocmai ce trebuia la inceput (exact ca atunci cand incepi sa conduci, e bine sa ai o masina mai ieftina).
”De multe ori era coada la intrarea in ringul Bursei din cladirea BNR de pe Doamnei, pentru ca daca vroiai sa cumperi AZO sau OLT chiar trebuia sa fii foarte rapid astfel incat ordinul tau sa fie primul in piata si la maximul admis in acea zi (+15%) astfel incat sa prinzi ceva cupoane. Cat despre cei care erau mai jos la cumparare, sperantele erau destul de mici sa mai prinda ceva, si puteai pleca linistit la terasa de vis-a-vis sau la bufetul BNR”, a mai spus Valentin Ionescu.
El isi aminteste de prima zi de tranzactionare la Bursa din noiembrie 1995, dupa 50 de ani de comunism.
“Toti cei prezenti in ring suntem tineri sau foarte tineri (unii inca pe bancile facultatii), plini de sperante si mai ales stapaniti de emotii. Se aude zgomotul metalic al clopotelului care anunta deschiderea sedintei de tranzactionare. Cu doar cateva companii listate, un program redus de tranzactionare de numai 4 ore si doar o zi pe saptamana, asa pornea Bursa promitatoare la drum alaturi de noi, ‘pionerii’ pietei de capital”, isi aminteste Ionescu.
A urmat apoi un an de boom in perioada 1996-1997 in care s-au evidentiat cateva blue-chips-uri: Olchim, Azomures, Terapia, Sofert, piata crestea, era pe val, fondurile straine intrau si cumparau, cuponarii vindeau. Doua tipuri de brokeri se distingeau atunci: cei care strangeau cupoane, uneori avand agentii chiar in interiorul fabricilor, apoi deschideau sute de conturi individuale si faceau transferurile in vederea vanzarii, pe de o parte, iar pe de alta parte erau cei care aveau clientii cumparatori.
”Tot in perioada asta aveau loc celebrele petreceri de la Marul de Aur de pe calea Victoriei ale caror gazda eram. Toata lumea sarbatorea, era optimista, eram uniti, ne simteam bine impreuna, comunicam mai mult decat o fac acum colegii nostri mai tineri”, spune Ionescu.
Mai mult, el spune ca primul soft al Bursei, Telnet, avea mai multe neajunsuri, un sistem simplu folosit in anii ’80 sau chiar ’70 pe la bursele canadiene, dar care a fost tocmai ce trebuia la inceput (exact ca atunci cand incepi sa conduci, e bine sa ai o masina mai ieftina).
”De multe ori era coada la intrarea in ringul Bursei din cladirea BNR de pe Doamnei, pentru ca daca vroiai sa cumperi AZO sau OLT chiar trebuia sa fii foarte rapid astfel incat ordinul tau sa fie primul in piata si la maximul admis in acea zi (+15%) astfel incat sa prinzi ceva cupoane. Cat despre cei care erau mai jos la cumparare, sperantele erau destul de mici sa mai prinda ceva, si puteai pleca linistit la terasa de vis-a-vis sau la bufetul BNR”, a mai spus Valentin Ionescu.