“BVB e ca un supermarket cu rafturile goale”
Ca investitor de noua ani, Daniel Iancu a remarcat de-a lungul timpului mai multe probleme ale pietei de capital.
“Principala problema a bursei este numarul redus de emitenti. Este ca un supermarket cu rafturile goale, fara marfa. Sunt si probleme de reglementare. In 2005-2006 am facut multe petitii la Parlament, cu privire la pragul la SIF-uri si piata Rasdaq, fara succes. Dar nu putem da mereu vina pe deciziile politice si o bursa nu se dezvolta doar cu emitenti listati de catre guvern. Trebuie sa constientizam adevarata fata a problemei: companiile private nu au inteles avantajele listarii la bursa”, a declarat Iancu.
El spune ca exista si o problema de educatie, dar, in acelasi timp, nu vede motive pentru care lichiditatea ar creste in aceasta situatie. “Daca ai marfa pe rafturi, iti vin si clienti, daca nu, nici acestia nu au de ce sa vina”.
Mai mult, si fondurile de pensii au venit cu intarziere in Romania si nici nu se inghesuie sa investeasca la bursa, desi aceasta miscare ar fi atras si emitenti mai mari.
Iancu spune ca nici cei din conducerea Bursei nu s-au straduit sa atraga emitenti, mai ales ca acele programe demarcate in acest sens (road-show-uri sau campaniile publicitare) nu s-au dovedit a fi fara viziune si fara succes.
“Nu cred ca vom ajunge sa ne comparam cu Polonia. Sunt de aproape noua ani in piata si nu am vazut niciun progres. Cred ca este imposibil sa ajungem peste 10 ani la nivelul actual al Bursei din Varsovia, cu 50-100 de IPO-uri pe an. Piata noastra este mult in urma si nu vad sa evolueze prea curand”.
In ce priveste numarul de investitori, Iancu nu se asteapta la o crestere substantiala, cel putin pana cand economia va reveni pe crestere.
“Pentru a exista investitori la bursa, acestia trebuie sa aiba niste economii. In recesiune nu cred ca putem spera ca vor exista persoane fizice care sa vina cu banii in piata de capital”, explica el.
Obisnuit inca de la inceput sa tranzactioneze pe cont propriu, pe o platforma online, Iancu spune ca nu ar fi dispus sa dea banii sai pe mana unui broker, nici daca nu ar mai avea timp sa se ocupe numai de investitiile sale.
“Sigur as gasi macar cateva ore pe saptamana ca sa analizez companiile si sa iau deciziile, chiar daca nu as mai face eu tranzactiile”.
“Principala problema a bursei este numarul redus de emitenti. Este ca un supermarket cu rafturile goale, fara marfa. Sunt si probleme de reglementare. In 2005-2006 am facut multe petitii la Parlament, cu privire la pragul la SIF-uri si piata Rasdaq, fara succes. Dar nu putem da mereu vina pe deciziile politice si o bursa nu se dezvolta doar cu emitenti listati de catre guvern. Trebuie sa constientizam adevarata fata a problemei: companiile private nu au inteles avantajele listarii la bursa”, a declarat Iancu.
El spune ca exista si o problema de educatie, dar, in acelasi timp, nu vede motive pentru care lichiditatea ar creste in aceasta situatie. “Daca ai marfa pe rafturi, iti vin si clienti, daca nu, nici acestia nu au de ce sa vina”.
Mai mult, si fondurile de pensii au venit cu intarziere in Romania si nici nu se inghesuie sa investeasca la bursa, desi aceasta miscare ar fi atras si emitenti mai mari.
Iancu spune ca nici cei din conducerea Bursei nu s-au straduit sa atraga emitenti, mai ales ca acele programe demarcate in acest sens (road-show-uri sau campaniile publicitare) nu s-au dovedit a fi fara viziune si fara succes.
“Nu cred ca vom ajunge sa ne comparam cu Polonia. Sunt de aproape noua ani in piata si nu am vazut niciun progres. Cred ca este imposibil sa ajungem peste 10 ani la nivelul actual al Bursei din Varsovia, cu 50-100 de IPO-uri pe an. Piata noastra este mult in urma si nu vad sa evolueze prea curand”.
In ce priveste numarul de investitori, Iancu nu se asteapta la o crestere substantiala, cel putin pana cand economia va reveni pe crestere.
“Pentru a exista investitori la bursa, acestia trebuie sa aiba niste economii. In recesiune nu cred ca putem spera ca vor exista persoane fizice care sa vina cu banii in piata de capital”, explica el.
Obisnuit inca de la inceput sa tranzactioneze pe cont propriu, pe o platforma online, Iancu spune ca nu ar fi dispus sa dea banii sai pe mana unui broker, nici daca nu ar mai avea timp sa se ocupe numai de investitiile sale.
“Sigur as gasi macar cateva ore pe saptamana ca sa analizez companiile si sa iau deciziile, chiar daca nu as mai face eu tranzactiile”.