Hiperinflatia germana, 1918-1924
Winston Churchill a descris tumultosii ani dintre 1918 si 1933 drept o perioada de "transformari formidabile". Germania, invinsa intr-un razboi pe care nu l-a inceput, a fost coplesita de infrangere, revolutia bolsevica si anarhie. Revolutionarii comunisti au preluat puterea, iar blocada marinei britanice (1914-1919) asupra Germaniei a provocat aproape 800.000 de decese, in principal femei si copii. Suprafete intinse de pe teritoriul german au fost confiscate, in urma Tratatului de la Versailles, iar cererile de despagubiri au fost atat de draconice incat au transformat fiecare german intr-un sclav al invingatorilor.
In timp ce Kaiserul se afla in exil, comunistii au rasturnat guvernul legitim, iar bande armate patrulau pe strazi. Soldatii care se intorceau de pe front au fost masacrati, revolutionarii au confiscat bunurile statului si greve concepute pentru a provoca daune pentru economie au fost organizate. Saar si Renania au fost ocupate de trupele franceze; inflatia a crescut dramatic scapata de sub control pana cand s-a ajuns la un curs de 136 milioane de marci pentru un dolar. Astfel, daca in 1914, rata de schimb dintre dolarul american si marca germana era de aproximativ 1 la 4, pana in 1923, rata a ajuns la 1 dolar pentru 1 trilion de marci.
Decadenta a luat locul normalului, arta s-a degradat, la fel ca si poporul german. Copii de ambele sexe puteau fi cumparati pentru prostitutie liber pe strazi. Mai mult de 26 de milioane de germani nu aveau de lucru, dintr-un total de 65 de milioane.