Criza economica din Argentina: 1998-2002
La inceputul anilor '90, in Argentina a fost adoptata o lege a convertibilitatii destinata restrangerii activitatii bancii centrale si de a pune capat inflatiei galopante care a avut loc in perioada anilor '80. Aceasta lege a stabilit un curs de schimb fix pentru moneda nationala, de "unu la unu" intre peso si dolar, iar banca centrala nu mai putea emite masa monetara, asa cum s-a intamplat in perioada de hiperinflatie, decat in egala proportie cu intrarile de dolari in tara.
In contextul acestei legi, Argentina nu a mai avut cum sa-si finanteze deficitul intern asa cum s-a intampla in anii '80, asa ca in loc sa reduca deficitul prin reducerea cheltuielilor, a apelat la o schema de imprumut extern in dolari, ceea ce a permis bancii centrale sa tipareasca bani. Dar, in 1999, Argentina intra in al treilea an de recesiune cu o inflatie galopanta. Guvernul nu a devalorizat peso-ul si nici nu a trecut la un curs liber, ceea ce a inrautatit criza.
Protestele au luat cu asalt marile orase din Argentina, urmate de incedii si distrugeri de proprietate. Violenta si decesele au urmat. In 2001, guvernul s-a prabusit. Saracia era atat de crunta, incat oamenii au apelat la troc pentru bunuri si alimente, deoarece nu aveau bani.