Capricciosa – Intrebati de Nicoleta
Nu mica mi-a fost mirarea, deci, cand la intrebarea cu pricina o aud pe Nicoleta raspunzand direct, fara alte comentarii: “Coaste de vitel!” Am crezut ca nu am auzit bine, nu mi s-a mai intamplat de mai mult de jumatate de an, cred, asa ceva! Si cu celelalte feluri a mers la fel de usor, chiar si cu desertul. Intr-atat m-a surprins Nicoleta, incat am pus-o pe lista cu cei mai buni chelneri din Bucuresti, pe care am inceput s-o fac de curand. Pana acum am inca doi candidati, in afara de ea: un chelner slabanog de la Arcade si o chelnerita de vreo 35 de Kg. (cu tot cu farfurie) de la Alfresco.
In continuare, lucrurile au mers destul de bine: am avut o gustare comuna, cu chiftelute, fasole, vreo 3 feluri de branza, diverse legume, masline etc. care era compusa in fata noastra, dintr-un galantar pus in mijlocul restaurantului. Coastele de vitel, cu cartofi la cuptor, au fost intr-adevar bune, la fel si cele cateva feluri de paste pe care le-au luat invitatii mei. Mai putin bun a fost un fel de jambon de porc, ce avea un gust destul de banal fata de prezentarea spectaculoasa in care a fost taiat si adus (foto). Si desertul a fost destul de bun, desi acelasi pe care il gasesti in orice alt restaurant italian. La fel, expus totul intr-o vitrina, puteai sa-ti alegi singur ce vrei, insa eu m-am lasat pe mana Nicoletei, care mi-a adus, fara sa ezite, tort cu caise. Pacat ca nu am vazut decat torturi cu crema in vitrina aceea, si nu prea pareau sa fie facute acolo. Nu cred ca au vreun desert pe care sa nu-l mai gasesti in alt restaurant din Bucuresti, cum au la La Cena, de exemplu.
In continuare, lucrurile au mers destul de bine: am avut o gustare comuna, cu chiftelute, fasole, vreo 3 feluri de branza, diverse legume, masline etc. care era compusa in fata noastra, dintr-un galantar pus in mijlocul restaurantului. Coastele de vitel, cu cartofi la cuptor, au fost intr-adevar bune, la fel si cele cateva feluri de paste pe care le-au luat invitatii mei. Mai putin bun a fost un fel de jambon de porc, ce avea un gust destul de banal fata de prezentarea spectaculoasa in care a fost taiat si adus (foto). Si desertul a fost destul de bun, desi acelasi pe care il gasesti in orice alt restaurant italian. La fel, expus totul intr-o vitrina, puteai sa-ti alegi singur ce vrei, insa eu m-am lasat pe mana Nicoletei, care mi-a adus, fara sa ezite, tort cu caise. Pacat ca nu am vazut decat torturi cu crema in vitrina aceea, si nu prea pareau sa fie facute acolo. Nu cred ca au vreun desert pe care sa nu-l mai gasesti in alt restaurant din Bucuresti, cum au la La Cena, de exemplu.