Lavazza si fotografia
In 1999, Lavazza cauta noi stimuli creativi in reportaj, alegand fotografii agentiei Magnum care povestesc istoria in timp ce se intampla si au darul de a culege intr-un dreptunghi toate acele informatii ce dezvaluie fapte intr-un magic echilibru de geometrie, lumina si emotie. Nimeni pana la acel moment nu s-a gandit sa-i puna sa fie ei cei care "construiesc" faptele. Dar se dezvaluie efectiv ca povestitori ideali pentru a prezenta ritualuri antice si stiluri noi de consumare a cafelei la cumpana dintre milenii.
In 2002, schimbarea este si mai pregnanta, se opteaza pentru culoare dupa noi editii in alb-negru. Incepe ciclul american David LaChapelle, al carui stil reprezinta esenta culorii si ii urmeaza autori apropiati artei contemporane prin abordarea ireverentioasa si gramatica vizuala originala: Jean-Baptiste Mondino, Thierry Le-Gouès, Erwin Olaf, din nou Ellen Von Unwerth, Eugenio Recuenco, Finlay MacKay.
In 2002, schimbarea este si mai pregnanta, se opteaza pentru culoare dupa noi editii in alb-negru. Incepe ciclul american David LaChapelle, al carui stil reprezinta esenta culorii si ii urmeaza autori apropiati artei contemporane prin abordarea ireverentioasa si gramatica vizuala originala: Jean-Baptiste Mondino, Thierry Le-Gouès, Erwin Olaf, din nou Ellen Von Unwerth, Eugenio Recuenco, Finlay MacKay.