Gilda Lazar: Basme, ore de muzica, bunici si unt cu mamaliga
Satul copilariei Gildei Lazar, in prezent director corporate affairs&communication al JTI Romania, se numeste Ogrezeni (judetul Giurgiu) si poarta aroma untului cu mamaliga, a tot felul de verdeturi (urzici, stir, stevie, untisor, loboda, macris, spanac), legume, varza si fasole. E locul unde sambata si duminica Gilda Lazar mergea la Florica lu’ Preda pentru a urmari Sfantul si Delfinul Flipper sau primii pasi ai omului pe Luna, intrucat casa bunicilor nu avea televizor si nici electricitate.
La gradinita a fost Alba ca Zapada, cu rochita cusuta de mama sa, din hartie creponata. A ramas personajul favorit de poveste si chiar de viata.
“Am avut parte ulterior si de o mama vitrega, dar si de un print iubitor, chiar daca l-am gasit la aproape 40 de ani. Daca ar fi dupa mine, as infiinta o asociatie de consiliere a fetitelor care au fost sau urmeaza sa fie Alba ca Zapada, ba chiar si a Printilor. Recent, am sfatuit-o pe Sara, 5 ani, cum sa-l convinga pe partenerul ei de la gradinita, ca sarutul nu e doar o parte importanta a rolului, ci o chestiune de viata si de moarte pentru Alba ca Zapada si chiar pentru supravietuirea povestii”, povesteste Gilda Lazar.
Din “Basmele romanilor”, o culegere a lui Petre Ispirescu, ii citea strabunicul. Mai tarziu, cand a inceput sa cunoasca literele, umbla cu acea carte cu coperti negre peste tot, de ajunsese lumea din sat sa o strige “Ispir”, o combinatie ad-hoc intre Ispirescu si Shakespeare. Citea din carte seara, pe prispa casei, pana rasareau stelele. Si acum mai poate inca citi pana se intuneca de tot.
La Bucuresti Gilda Lazar mergea pe jos pana la scoala pentru a economisi banii de tramvai pentru carti – O mie si una de nopti, colectia Jules Verne sau Dumas. “Singura invidie care m-a incercat in copilarie a fost pentru biblioteca colegului meu Valentin, ai carui parinti erau profesori si care stransesera 800 de volume!”, explica aceasta.
Din meniul copilariei nu lipseau nici untul cu mamaliga, in timp ce carnea era o raritate – un pui pe saptamana, porc doar de Craciun. “Asa e si acum, doar ca am adaugat pestele, pe care nu-l puteam suferi in copilarie, in buna parte pentru ca nu stiam sa-l mananc”, spune Gilda Lazar.
Sportul nu a fost printre materiile sale preferate, cu exceptia unui trimestru cand a facut rugby. I-a placut si opera. “Si in rugby si in muzica de opera ai nevoie de forta, determinare, rezistenta, performanta, leadership si arta. In ambele poti fi flexibil pana la un punct, poti sa-ti incerci limitele, dar nu poti trisa”, crede Gilda Lazar.
Cativa profesori i-au marcat primii ani de scoala: profesorul de muzica Madru, care i-a tinut “discret si de la distanta” loc de mentor si tata, profesoara de matematica Postolache a invatat-o ce inseamna exigenta, de la profesoara de geografie Andrei a deprins eleganta, iar de la profesoara de chimie umorul si puterea de a rade de tine insuti.
In playlist-ul preferat se regasesc si astazi Magda Ianculescu, Arta Florescu, Virginia Zeani, Viorica Cortez, Maria Slatinaru, Eugenia Moldoveanu, Ileana Cotrubas.
“Am facut Canto si Arta dramatica la Scoala populara dar, pe vremea lui Ceausescu, cand era cate un singur loc la admitere, nu am indraznit sa dau la Conservator sau la Teatru. Am fost colega cu Irina Sandulescu Balan si Dan Puric. N-am ajuns soprana dramatica sau actrita, cum am visat, dar am tinut aproape de gen si de institutie”, explica Gilda Lazar.
JTI investeste de 12 ani in artele spectacolului - balet, teatru, muzica clasica - si are un parteneriat cu Opera Nationala Bucuresti. Din 2010, Gilda Lazar este si presedinta Asociatiei "Friends of Opera".
Slide realizat de Alina Stan.
La gradinita a fost Alba ca Zapada, cu rochita cusuta de mama sa, din hartie creponata. A ramas personajul favorit de poveste si chiar de viata.
“Am avut parte ulterior si de o mama vitrega, dar si de un print iubitor, chiar daca l-am gasit la aproape 40 de ani. Daca ar fi dupa mine, as infiinta o asociatie de consiliere a fetitelor care au fost sau urmeaza sa fie Alba ca Zapada, ba chiar si a Printilor. Recent, am sfatuit-o pe Sara, 5 ani, cum sa-l convinga pe partenerul ei de la gradinita, ca sarutul nu e doar o parte importanta a rolului, ci o chestiune de viata si de moarte pentru Alba ca Zapada si chiar pentru supravietuirea povestii”, povesteste Gilda Lazar.
Din “Basmele romanilor”, o culegere a lui Petre Ispirescu, ii citea strabunicul. Mai tarziu, cand a inceput sa cunoasca literele, umbla cu acea carte cu coperti negre peste tot, de ajunsese lumea din sat sa o strige “Ispir”, o combinatie ad-hoc intre Ispirescu si Shakespeare. Citea din carte seara, pe prispa casei, pana rasareau stelele. Si acum mai poate inca citi pana se intuneca de tot.
La Bucuresti Gilda Lazar mergea pe jos pana la scoala pentru a economisi banii de tramvai pentru carti – O mie si una de nopti, colectia Jules Verne sau Dumas. “Singura invidie care m-a incercat in copilarie a fost pentru biblioteca colegului meu Valentin, ai carui parinti erau profesori si care stransesera 800 de volume!”, explica aceasta.
Din meniul copilariei nu lipseau nici untul cu mamaliga, in timp ce carnea era o raritate – un pui pe saptamana, porc doar de Craciun. “Asa e si acum, doar ca am adaugat pestele, pe care nu-l puteam suferi in copilarie, in buna parte pentru ca nu stiam sa-l mananc”, spune Gilda Lazar.
Sportul nu a fost printre materiile sale preferate, cu exceptia unui trimestru cand a facut rugby. I-a placut si opera. “Si in rugby si in muzica de opera ai nevoie de forta, determinare, rezistenta, performanta, leadership si arta. In ambele poti fi flexibil pana la un punct, poti sa-ti incerci limitele, dar nu poti trisa”, crede Gilda Lazar.
Cativa profesori i-au marcat primii ani de scoala: profesorul de muzica Madru, care i-a tinut “discret si de la distanta” loc de mentor si tata, profesoara de matematica Postolache a invatat-o ce inseamna exigenta, de la profesoara de geografie Andrei a deprins eleganta, iar de la profesoara de chimie umorul si puterea de a rade de tine insuti.
In playlist-ul preferat se regasesc si astazi Magda Ianculescu, Arta Florescu, Virginia Zeani, Viorica Cortez, Maria Slatinaru, Eugenia Moldoveanu, Ileana Cotrubas.
“Am facut Canto si Arta dramatica la Scoala populara dar, pe vremea lui Ceausescu, cand era cate un singur loc la admitere, nu am indraznit sa dau la Conservator sau la Teatru. Am fost colega cu Irina Sandulescu Balan si Dan Puric. N-am ajuns soprana dramatica sau actrita, cum am visat, dar am tinut aproape de gen si de institutie”, explica Gilda Lazar.
JTI investeste de 12 ani in artele spectacolului - balet, teatru, muzica clasica - si are un parteneriat cu Opera Nationala Bucuresti. Din 2010, Gilda Lazar este si presedinta Asociatiei "Friends of Opera".
Slide realizat de Alina Stan.