De ce se relocheaza personalul
“Inainte de criza oamenii paraseau un oras pentru un job in alta parte din cauza banilor. Stimulentul financiar era principalul motiv pentru relocare. Acum insa se pune mult mai mult pret pe siguranta unui loc de munca”, sustine Vilceanu.
In anii 2007 si 2008, migrarea personalului spre o oferta mai generoasa in alt oras incepuse sa fie o tendinta accentuata pe piata. Vestul si central tarii cunoscusera o expansiune economica rapida, iar Timisoara si Clujul incepeau sa faca concurenta Bucurestiului, transformandu-se in orase cu piete stabile ale fortei de munca.
Anul in curs a adus rasturnari de 180 de grade pe piata fortei de munca: salariile au scazut cu cel putin 20-30% in industriile afectate de criza, iar majoritatea companiilor au decis sa inghete pe timp nelimitat angajarile. In acest context, pentru persoanele care si-au pierdut locul de munca, relocarea nu este tocmai o solutie viabila, pentru ca, chiar daca ar fi dispusi sa se mute pentru un nivel salarial similar, oferta unor noi job-uri este aproape nula.
“Sunt mai multe sanse ca cineva din provincie sa isi gaseasca un job in Bucuresti pentru ca poate jongla pe o piata a fortei de munca mult mai matura. Insa oamenii se gandesc indelung daca sa faca sau nu acest pas pentru ca traversam inca o perioada nu foarte stabila, iar oamenii se tem ca isi pot pierde job-ul dupa ce s-au relocat. Si atunci ce fac?”, sustine Vilceanu.
Pe langa insecuritatea unui loc de munca, un alt motiv pentru care angajatii din provincie raman in orasul de resedinta este diminuarea pachetului de relocare. Daca in 2008 relocatii puteau cere un salariu “de Bucuresti”, cu 20-30% mai mare, chiria apartamentului pe o perioada cuprinsa între 6 si 12 luni, o suma alocata procesului de mutare sau asigurari de sanatate, acum contravaloarea unei chirii pentru perioada de integrare se va lua în considerare ca şi beneficiu. “De bani pentru transport, facilitati pentru familia persoanei relocate se va putea beneficia într-o masura mult mai mica”, afirma Retegan.
In anii 2007 si 2008, migrarea personalului spre o oferta mai generoasa in alt oras incepuse sa fie o tendinta accentuata pe piata. Vestul si central tarii cunoscusera o expansiune economica rapida, iar Timisoara si Clujul incepeau sa faca concurenta Bucurestiului, transformandu-se in orase cu piete stabile ale fortei de munca.
Anul in curs a adus rasturnari de 180 de grade pe piata fortei de munca: salariile au scazut cu cel putin 20-30% in industriile afectate de criza, iar majoritatea companiilor au decis sa inghete pe timp nelimitat angajarile. In acest context, pentru persoanele care si-au pierdut locul de munca, relocarea nu este tocmai o solutie viabila, pentru ca, chiar daca ar fi dispusi sa se mute pentru un nivel salarial similar, oferta unor noi job-uri este aproape nula.
“Sunt mai multe sanse ca cineva din provincie sa isi gaseasca un job in Bucuresti pentru ca poate jongla pe o piata a fortei de munca mult mai matura. Insa oamenii se gandesc indelung daca sa faca sau nu acest pas pentru ca traversam inca o perioada nu foarte stabila, iar oamenii se tem ca isi pot pierde job-ul dupa ce s-au relocat. Si atunci ce fac?”, sustine Vilceanu.
Pe langa insecuritatea unui loc de munca, un alt motiv pentru care angajatii din provincie raman in orasul de resedinta este diminuarea pachetului de relocare. Daca in 2008 relocatii puteau cere un salariu “de Bucuresti”, cu 20-30% mai mare, chiria apartamentului pe o perioada cuprinsa între 6 si 12 luni, o suma alocata procesului de mutare sau asigurari de sanatate, acum contravaloarea unei chirii pentru perioada de integrare se va lua în considerare ca şi beneficiu. “De bani pentru transport, facilitati pentru familia persoanei relocate se va putea beneficia într-o masura mult mai mica”, afirma Retegan.