Dodge a folosit pentru prima dată numele „Challenger” pe o versiune mai luxoasă a modelului Coronet, la finele aniilor '50. Ulterior, Challenger a devenit o mașină de sine stătătoare la începutul aniilor '70, la momentul de apogeu al erei muscle car. Între 1970 și 1974, Dodge a comercializat un pony car menit să rivalizeze direct cu Ford Mustang și Chevrolet Camaro, fiind mai mic decât Dodge Charger. Mașina folosea platforma E a Chrysler și era înrudit parțial cu Plymouth Barracuda, un alt muscle car al acelor ani.
Dodge a anunțat că Challenger, în linie cu Charger-ul mai mare, este mai bine echipat decât un Mustang sau un Camaro și că va rivaliza, mai degrabă, cu Pontiac Firebird și Mercury Cougar. Presa a considerat că Dodge a reacționat târziu la nebunia muscle car-urilor, Motoarele oferite nu erau doar V8-uri cu capacități diferite (inclusiv legendarul Hemi de 7.000 cmc), dar și un șase-în-linie, dar care nu oferea decât 108 cai putere în 1971-1972, deși avea 3,7 litri. După ce originalul Challenger a fost tras pe linie moartă de noile reglementări anti-poluare, dar și de situația complicată creată de criza petrolieră,
Numele a reapărut în a doua jumătate a decadei. Între 1978 și 1984, o versiune coupe a Mitsubishi-ului Galant a fost comercializată cu numele de Dodge Challenger (inițial Colt Challenger) în Statele Unite, divizia Plymouth folosind numele Plymouth Sapporo. Dar, pe drept vorbind, revenirea adevărată s-a produs în secolul al XXI-lea.
Sursă foto: Dodge