L'Œuf électrique - 1942

Respectând vântul schimbării, am decis să descindem asupra unicului reprezentant 100% electric din listă tocmai la final. Am tot vorbit despre faptul că EV-urile erau populare la începutul aniilor 1900, până ca benzinăriile să apară precum ciupercile după ploaie, împingând mașinile pe baterii de pe lista de preferințe a clienților. După cel De-al Doilea Război Mondial, însă, statele afectate de lupte au realizat că se luptă c-o penurie de benzină, iar acesta ar fi putut să fie semnul renașterii electricelor.

Gata de această revenire era Paul Arzens, un inginer și inventator francez care a dezvoltat, în perioada 1938-1942, un cvadriciclu motorizat menit să funcționeze cu bateriii. Mașina, denumită „Oul electric” avea o caroserie din aluminiu cu suprafețe vitrate generoase din plexiglas. Vehiculul cântărea doar 350 de kilograme, iar majoritatea masei era acontată de bateriile de 12 volți (250 aH fiecare) care ofereau o autonomie de 100 de kilometri și o viteză maximă de 70 km/h.

După război, motorul electric a fost înlocuit cu un propulsor Peugeot de 125 cmc cu un singur cilindru care dezvolta 5,5 cai putere. Viteza maximă a crescut la 80 km/h, iar asta i-a permis lui Arzens să folossească vehicului zilnic. După moartea sa, în 1990, mașina a trecut prin mai multe muzee, iar astăzi ea poate fi admirată, alături de „Balena„ (o altă invenție a lui Arzens) la Cité de l'Automobile în Mulhouse.

Sursă foto: Wikimedia Commons