Ana plange in zid, implorand indurarea unui Manole surd si obsedat. Asta e legenda pe care o invatam cu totii de mici, fara a ne gandi vreodata ca am putea s-o retraim. Dar, nu-i asa, viata bate filmul. Azi, la sfarsit de 2013, Ana(f) plange, cu lacrimile poticnite sub ochii perfect simetrici, inghetati intr-o jale bacoviana si striviti de zidul rece al paragrafelor Word din comunicatul de presa. Repetam vechea legenda romaneasca, dar intr-o nota absurda, impiedicata si batjocoritoare.
Faptele sunt simple: ANAF, adica Fiscul, si-a refacut identitatea vizuala, ca parte dintr-un proiect cu finantare europeana. Nimic gresit in principiu sau intentie. Dar greselile nu lipsesc ci, dimpotriva, sunt atat de abundente incat ne sufoca.
Caietul de sarcini e prost conceput si cere, ca mult prea adesea in Romania, munca speculativa. Adica stai tu si munceste ca prostul vreo cateva sute de ore (caci nu e vorba doar de simpla desenare a unui logo, ci de un numar neprecizat de documente si de design-ul grafic pentru site-ul web), ingramadeste sutele astea de ore in doar cateva zile calendaristice si apoi ne mai gandim noi daca ne place sau nu, daca te platim sau nu.
Caietul de sarcini e prost si pentru ca cere nu doar munca speculativa, ci si sa muncesti fara a sti exact ce ai de livrat. Iar daca ceri clarificari (ca prostul, crezand ca treaba e facuta cu buna intentie) fireste ca nu primesti niciuna.
Caietul de sarcini mai e prost pentru ca, din banii multi ai proiectului (milioane de EUR), aloca mult prea putini (sub 20.000 EUR) pentru sarcinile de design de identitate. Din nou, nu e vorba doar de un logo, ci de multe, multe alte lucruri care sa il faca utilizabil in activitatea curenta a beneficiarului. Garantat, in conditiile legii achizitiilor publice din Romania, asta inseamna ca o licitatie de pret va putea fi castigata doar de o frizerie din Faurei care, intamplator, si-a trecut in lista de coduri CAEN si ceva de design, just in case. O frizerie discreta, caci comunicatul despre noua identitate nu precizeaza si creatorul ei, asa cum ar fi fost normal si civilizat.
Proiectul in ansamblu e oricum prost condus, pentru ca genereaza un rezultat catastrofal, asa oficial si public cum e el acum. Noua identitate vizuala ANAF este o monstruozitate grafica, facuta cu o crasa ignorare a principiilor de design si estetica. Este neutilizabila, dizgratioasa si, in mod cert, mult mai slaba decat vechea identitate. Din postura de contribuabil, eu unul voi pastra cu piosenie plicurile vechi de la ANAF si le voi arunca hotarat pe cele noi, cand vor veni, pentru ca vor mirosi a neprofesionalism, a manea si a loser.
Cireasa de pe acest minunat tort vizual este inepta declinare a identitatii noi pentru institutiile subordonate ANAF. Pafarismul simbolisticii e evident deja de la scutul ANAF, dar el ajunge la paroxism in cromatica tip „nuca-n perete” de la DGAF, in irelevanta de la Mari Contribuabili si in inutilizabilele simboluri ale Vamii si regionalelor. In ansamblu, ANAF are acum una dintre cele mai proaste arhitecturi de brand din cate mi-a fost dat sa vad in 14 ani de munca in branding pentru companii si institutii publice.
In fine, rezultatul proiectului e catastrofal si pentru ca, din punct de vedere strategic, ANAF nu-si imbunatateste reputatia prin el, ci si-o strica. Nu doar ca anuntarea noii identitati este ursuz si neprofesionist facuta (nu, un logo nu se prezinta publicului intr-un fisier Word!), dar intreg proiectul pune caruta inaintea boilor. O identitate de brand noua pentru o institutie cu atatea probleme de reputatie precum ANAF nu se face la incheierea formala a unui proces de reforma interna, ci in momentul in care publicul (adica noi, contribuabilii de rand) vede si simte ca s-a schimbat ceva cu adevarat. Preferabil in bine. Ati simtit vreunul dintre voi asa ceva, ca persoane fizice sau ca antreprenori, in ultima vreme? Daca nu, atunci noua identitate, oricat de buna sau proasta vizual, oricat de ieftina sau scumpa, e un dat cu batul in balta, o perdea de fum si un scuipat nonsalant pe obrazul finantatorului.
Nu stiu cine e responsabil de aceasta batjocura. Probabil nu vom afla niciodata, desi ar trebui. Stiu o gramada de oameni dedicati si foarte buni profesionisti care lucreaza in multe institutii publice, inclusiv in ANAF. Serios – administratia publica romaneasca are si oameni capabili si de foarte buna credinta. Dar, din pacate, ei sunt prea rar lasati sa ia decizii corecte, normale si de bun simt, care, intr-un caz ca acesta, ar impiedica irosirea banului public.
Ban care, chiar daca vine de la Comisia Europeana, provine in parte si din buzunarele fiecaruia dintre noi. Iar asta ar trebui sa va faca sa luati repetarea vechii noastre legende in nume personal, foarte personal.
