Fie ca lucreaza in organizatii multinationale cu sute de angajati sau in companii mici, managerii se confrunta constant cu provocari de eficientizare a costurilor si beneficiilor pe care le obtin din orice activitate. In ceea ce priveste achizitia unei flote de autovehicule, situatia pare a se complica din cauza diferitelor tipuri de finantare existente, a beneficiilor si obligatiilor pe care le aduce fiecare dintre ele.
Pe scurt, orice manager de companie, manager financiar, manager de achizitii sau fleet manager care doreste sa achizitioneze o flota de autovehicule, are la indemana trei tipuri de instrumente financiare: achizitie directa, leasing financiar sau leasing operational. Avansul, inregistrarea contabila, taxa pe profit sau costurile globale sunt printre cele mai importante aspecte care trebuie luate in considerare si care difera de la un caz la altul din punct de vedere al costurilor fara a lua in calcul calitatea serviiciilor sau siguranta utilizatorilor.
Spre exemplu, in ceea ce priveste inregistrarea contabila, in cazul achizitiei autovehiculul este inregistrat ca bun fix de catre client si este amortizat, pe cand in cazul leasingului financiar autovehiculul este inregistrat ca o achiztie cu plata in rate, clientul avand datorii pe termen lung fata de compania de leasing, cheltuieli cu dobanda si amortizarea autovehiculului. In ceea ce priveste leasingul operational, clientul inregistreaza doar cheltuielile de inchiriere cu autovehiculul.
Asemanari intre cele trei forme de finantare se inregistreaza la capitolul taxa pe profit, unde, in fiecare dintre cazuri cheltuielile legate de utilizarea normala a autovehiculului (intretinere, reparatii, asigurare, combustibil, etc) pot fi deductibile integral in functie de: modul de utilizare a autovehiculului (numai in scopul afacerii sau atat in scopul afacerii cat si in scopuri personale), functia utilizatorului, destinatia autovehiculului si exceptiile de limitare stabilite de lege.
Exista insa si aici cateva diferente, in sensul in care pentru leasingul financiar si achizitie pot fi deduse cheltuielile cu amortizarea in limita a 1 500 lei/luna per autovehicul cu cel mult 9 locuri. Pentru leasingul operational cheltuielile cu rata sunt deductibile integral daca autovehiculele se incadreaza in una din exceptiile de la limitare, prevazute de reglementarile actuale legale, sau autovehiculele sunt folosite exclusiv in scopul activitatii economice. In plus, in cazul leasingului operational clientul nu inregistreaza cheltuieli cu amortizarea.
Un alt element comun al celor trei forme de finantare se regaseste in cazul TVA-ului, unde in fiecare caz clientul poate deduce TVA in proportie de 100% daca autovehiculele sunt utilizate pentru cazurile exceptate de la limitare sau sunt utilizate exclusiv in scopul activitatii economice. Clientul deduce TVA in proportie de 50% daca autovehiculele nu se incadreaza in niciunul dintre cele doua criterii mentionate.
Daca discutam despre avans, gasim o similitudine intre achizitie si leasing financiar, unde finantarea se face de obice cu avans, pe cand pentru leasingul operational finantarea este cu avans 0%. In ceea ce priveste finantarea, clientul trebuie sa finanteze achizitia autovehiculului atat in cazul achizitiei cat si al leasingului financiar, in timp ce pentru leasingul operational este finantata utilizarea autovehiculului.
Daca in cazul achizitiei clientul este proprietarul autovehiculului si suporta riscul valorii reziduale, discutia despre proprietate se schimba pentru cele doua tipuri de leasing. In leasingul financiar compania de leasing este proprietarul autovehiculului, iar clientul poate deveni proprietarul acestuia la finalul contractului, daca il achizitioneaza si va suporta valoarea reziduala. Pentru leasingul operational compania de leasing este proprietarul autovehiculului si suporta valoarea reziduala deoarece compania preia autovehiculul la finalul contractului.
Nu in ultimul rand, luam in discutie costurile globale, care pentru achizitie si leasing financiar variaza de la o luna alta si sunt de dificil de previzionat. Pe de alta parte, in leasingul operational se lucreaza cu rate lunare fixe pentru administrarea autovehiculului, care permit un control eficient al fluxului de lichiditati.
Pe langa acesti factori de natura fiscala sunt interesante si diferentele de tip administrativ si logistic dintre cele doua forme importante de finantare: achizitia, fie directa, fie prin intermediul leasing-ului financiar, si leasingul operational.
In cazul achizitiei propriu-zise, fleet managerul sau persoana responsabila are o serie de responsabilitati administrative, pe cand in momentul alegerii leasing-ului operational se face trecerea activitatilor catre o zona mai degraba strategica. Degrevat de o parte dintre sarcinile sale administrative, managerul de flota se poate concentra pe car policy, politici de reducere a costurilor si CO2, etc.
Practic, responsabilitatile lui se schimba in momentul in care compania sa alege leasing operational, iar el nu mai este preocupat de o serie de activitati logistice, care necesita timp si o administrare detaliata a documentelor auto, a relatiei cu autoritatile si a furnizorilor de servicii. Printre responsabilitatile preluate de compania de leasing operational se numara inmatricularea masinilor la Politie si ANAF, plata la CEC a taxei de talon, administrarea contractelor cu furnizorii de service pentru intretinere si reparatii, schimbul de anvelope si depozitarea lor, asigurari, etc, administrarea si plata zilnica a facturilor catre furnizorii de servicii, impozitul anual, urmarirea valabiliatii si achizitia rovinietei anual, urmarirea valabilitatii si achizitia RCA-ului anual, vanzarea masinilor la final de contract si procesul de radiere la ANAF.
Selectia uneia dintre cele trei variante de achizitionare a unui autovehicul devine astfel o chestiune de eficienta in cadrul companiei care se refera nu numai la zona financiara, ci si la cea de atribuire a responsabilitatilor in cadrul companiei.
Desi in ultimii ani din ce in ce mai multi manageri romani apeleaza la servicii care substituie clasica achizitie a unei flote auto, din pacate tot companiile straine sunt cele care folosesc mai des, cu succes solutia leasingului operational. Alegerea apartine fiecarui manager insa decizia trebuie luata in cunostiinta de cauza si in urma unei analize obiective a elementelor pro si contra din fiecare caz.
Pe scurt, orice manager de companie, manager financiar, manager de achizitii sau fleet manager care doreste sa achizitioneze o flota de autovehicule, are la indemana trei tipuri de instrumente financiare: achizitie directa, leasing financiar sau leasing operational. Avansul, inregistrarea contabila, taxa pe profit sau costurile globale sunt printre cele mai importante aspecte care trebuie luate in considerare si care difera de la un caz la altul din punct de vedere al costurilor fara a lua in calcul calitatea serviiciilor sau siguranta utilizatorilor.
Spre exemplu, in ceea ce priveste inregistrarea contabila, in cazul achizitiei autovehiculul este inregistrat ca bun fix de catre client si este amortizat, pe cand in cazul leasingului financiar autovehiculul este inregistrat ca o achiztie cu plata in rate, clientul avand datorii pe termen lung fata de compania de leasing, cheltuieli cu dobanda si amortizarea autovehiculului. In ceea ce priveste leasingul operational, clientul inregistreaza doar cheltuielile de inchiriere cu autovehiculul.
Asemanari intre cele trei forme de finantare se inregistreaza la capitolul taxa pe profit, unde, in fiecare dintre cazuri cheltuielile legate de utilizarea normala a autovehiculului (intretinere, reparatii, asigurare, combustibil, etc) pot fi deductibile integral in functie de: modul de utilizare a autovehiculului (numai in scopul afacerii sau atat in scopul afacerii cat si in scopuri personale), functia utilizatorului, destinatia autovehiculului si exceptiile de limitare stabilite de lege.
Exista insa si aici cateva diferente, in sensul in care pentru leasingul financiar si achizitie pot fi deduse cheltuielile cu amortizarea in limita a 1 500 lei/luna per autovehicul cu cel mult 9 locuri. Pentru leasingul operational cheltuielile cu rata sunt deductibile integral daca autovehiculele se incadreaza in una din exceptiile de la limitare, prevazute de reglementarile actuale legale, sau autovehiculele sunt folosite exclusiv in scopul activitatii economice. In plus, in cazul leasingului operational clientul nu inregistreaza cheltuieli cu amortizarea.
Un alt element comun al celor trei forme de finantare se regaseste in cazul TVA-ului, unde in fiecare caz clientul poate deduce TVA in proportie de 100% daca autovehiculele sunt utilizate pentru cazurile exceptate de la limitare sau sunt utilizate exclusiv in scopul activitatii economice. Clientul deduce TVA in proportie de 50% daca autovehiculele nu se incadreaza in niciunul dintre cele doua criterii mentionate.
Daca discutam despre avans, gasim o similitudine intre achizitie si leasing financiar, unde finantarea se face de obice cu avans, pe cand pentru leasingul operational finantarea este cu avans 0%. In ceea ce priveste finantarea, clientul trebuie sa finanteze achizitia autovehiculului atat in cazul achizitiei cat si al leasingului financiar, in timp ce pentru leasingul operational este finantata utilizarea autovehiculului.
Daca in cazul achizitiei clientul este proprietarul autovehiculului si suporta riscul valorii reziduale, discutia despre proprietate se schimba pentru cele doua tipuri de leasing. In leasingul financiar compania de leasing este proprietarul autovehiculului, iar clientul poate deveni proprietarul acestuia la finalul contractului, daca il achizitioneaza si va suporta valoarea reziduala. Pentru leasingul operational compania de leasing este proprietarul autovehiculului si suporta valoarea reziduala deoarece compania preia autovehiculul la finalul contractului.
Nu in ultimul rand, luam in discutie costurile globale, care pentru achizitie si leasing financiar variaza de la o luna alta si sunt de dificil de previzionat. Pe de alta parte, in leasingul operational se lucreaza cu rate lunare fixe pentru administrarea autovehiculului, care permit un control eficient al fluxului de lichiditati.
Pe langa acesti factori de natura fiscala sunt interesante si diferentele de tip administrativ si logistic dintre cele doua forme importante de finantare: achizitia, fie directa, fie prin intermediul leasing-ului financiar, si leasingul operational.
In cazul achizitiei propriu-zise, fleet managerul sau persoana responsabila are o serie de responsabilitati administrative, pe cand in momentul alegerii leasing-ului operational se face trecerea activitatilor catre o zona mai degraba strategica. Degrevat de o parte dintre sarcinile sale administrative, managerul de flota se poate concentra pe car policy, politici de reducere a costurilor si CO2, etc.
Practic, responsabilitatile lui se schimba in momentul in care compania sa alege leasing operational, iar el nu mai este preocupat de o serie de activitati logistice, care necesita timp si o administrare detaliata a documentelor auto, a relatiei cu autoritatile si a furnizorilor de servicii. Printre responsabilitatile preluate de compania de leasing operational se numara inmatricularea masinilor la Politie si ANAF, plata la CEC a taxei de talon, administrarea contractelor cu furnizorii de service pentru intretinere si reparatii, schimbul de anvelope si depozitarea lor, asigurari, etc, administrarea si plata zilnica a facturilor catre furnizorii de servicii, impozitul anual, urmarirea valabiliatii si achizitia rovinietei anual, urmarirea valabilitatii si achizitia RCA-ului anual, vanzarea masinilor la final de contract si procesul de radiere la ANAF.
Selectia uneia dintre cele trei variante de achizitionare a unui autovehicul devine astfel o chestiune de eficienta in cadrul companiei care se refera nu numai la zona financiara, ci si la cea de atribuire a responsabilitatilor in cadrul companiei.
Desi in ultimii ani din ce in ce mai multi manageri romani apeleaza la servicii care substituie clasica achizitie a unei flote auto, din pacate tot companiile straine sunt cele care folosesc mai des, cu succes solutia leasingului operational. Alegerea apartine fiecarui manager insa decizia trebuie luata in cunostiinta de cauza si in urma unei analize obiective a elementelor pro si contra din fiecare caz.
