Definirea democratiei este o activitate nu totdeauna usoara aceasta tinand cont si de perspectivele de abordare a problemei. Daca ne uitam politic definim democratia ca fiind modalitatea de functionare a statului (separatia puterilor, alegeri libere, drept de vot, etc.). Daca ne pozitionam social vorbim despre drepturile si libertatile cetatenilor, iar daca reusim sa combinam cele doua perspective vorbim despre felul in care functionarea statului protejeaza drepturile si libertatile cetatenilor.
Dar dincolo de aceste perspective numite de noi clasice, exista criteriul ultimului resort, adica faptul ca intr-o democratie, de cele mai multe ori, problemele, fie ca vorbim de cele individuale, de cele colective sau de cele ce privesc functionarea statului, isi gasesc o cale de rezolvare, fie prin intermediul administratiei, fie cu ajutorul judecatorilor, fie cu ajutorul societatii civile sau chiar cu ajutorul mass-media. Ideea este ca in majoritatea situatiilor va exista o cale de rezolvare a unei probleme ce nu va ramane nesolutionata. Democratia nu lasa nicio problema nerezolvata ci gaseste un mijloc transparent, onest si legitim de solutionare a fiecarei probleme in parte. Cineva sau ceva contribuie la amenajarea problemei astfel incat statul sa continue sa functioneze iar drepturile si libertatile sa fi fost satisfacute. Cel putin ca diligenta daca nu ca rezultat este in firea democratiei sa incerce sa amenajeze problemele in interesul fiecaruia in parte dar si al tuturor impreuna.
Putinatatea Justitiei si lipsa ultimului resort in Romania
Vremurile in care traim si tara in care traim se caracterizeaza prin gradul ridicat de probleme (individuale, colective sau statale) lasate nesolutionate intrucat nu exista niciun mijloc de solutionare; calea ultimului resort nu functioneaza in Romania intrucat exista situatii ce nu pot fi destelenite nici de justitie, dar nici de societatea civila sau mass-media.
La inceput ai avea impresia ca este doar o problema a Justitiei faptul ca exista probleme ce inca nu-si gasesc alinarea (nu alienarea) in sala de judecata, insa perceptia este gresita intrucat in nicio societate din lume Justitia nu este solutia universala si atotcuprinzatoare de rezolvare a situatiilor ce necesita interventia unui tert; Justitia este doar o alta cale de solutionare a disputelor sau problemelor, alaturi de celelalte mijloace non-juridice de vindecare a societatii.
Ca Justitia nu participa in proportia cuvenita la amenajarea situatiilor ce necesita rezolvare este si aceasta o problema, insa cred ca este in nota contemporaneitatii unde inflatia legislativa dublata de transformarea magistraturii intr-o functie publica doar (prin opozitie cu vocatia) au facut ca rolul Judecatorului sa fie mult diminuat in economia de ansamblu a democratiei. Problema este ca aceste situatii nerezolvate de Justitie nu-si gasesc rezolvare in niciun fel, nici cu ajutorul societatii civile, nici prin implicarea mass-media, nici pe cale administrativa, etc. Democratia romaneasca nu a reusit sa creeze mecanisme care sa contribuie intr-un fel sau altul (repet – legitim) la solutionarea unui numar cat mai mare de probleme.
Expansiunea statului (inclusiv a structurilor de securitate)
Am putea crede ca aceasta inadecvare a democratiei in care traim este raul cel mai mare, dupa raul mai mic reprezentat de proportia scazuta in care Justitia contribuie la ameliorarea conditiilor de viata (lato sensu), insa in realitate la noi exista o particularitate ce se manifesta intr-un fel sau altul in decursul timpului – implicarea diferitelor structuri de securitate din compozitia statului pentru a suplini aceasta inapetenta a democratiei romanesti.
Faptul ca in aproape o viata de om (peste 70 de ani) diviziile de securitate ale statului se implica pentru a ameliora conditiile de viata (cel putin aceasta este scopul declarat) subliniaza lipsurile democratiei noastre ce nu a reusit sa genereze alt ultim resort decat structurile de securitate. Serviciile de informatii drept ultim resort pentru buna functionare a unei democratii este o anomalie si in niciun caz o situatie clasica.
Nu prezenta covarsitoare a structurilor de securitate in cadrul societatii noaste este problema cea mare a democratiei ci lipsa unor mijloace colaterale, civile, paralele si transparente de solutionare a dificultatilor inerente unei democratii este adevarata particularitate. Nu expansiunea acestor servicii este factorul ce a slabit democratia romaneasca ci faptul ca societatea dar si democratia nu au produs anticorpii non-statali necesari diminuarii prezentei respectivelor structuri de securitate in viata noastra de zi cu zi.
Expansiunea statului (prin structuri de securitate sau alte structuri statale) este o realitate pentru democratiile rezonabile din lume, nu de azi sau de maine, in sensul ca in niciun caz nu este o noutate sau o particularitate pentru tara noastra. In schimb, noutatea si particularitatea este data de lipsa a ceea ce numeam ultimul resort de solutionare a dificultatilor ivite in cadrul democratiei in care straim. Lipsa anticorpilor non-statali de gestionare a situatiilor ivite in viata noastra de zi cu zi a creat premisele expansiunii statale.
In realitate nici nu este vorba despre o expansiune a statului ci mai curand discutia este despre nediminuarea rolului statului urmare a schimbarii regimului de putere in 1990. Faptul ca statul si-a pastrat limitele de actiune sau chiar si le-a crescut in anumite zone sociale arata doar ca in mod efectiv nu a existat o transformare politica a regimului politic ci doar una de fatada. Aceasta concluzie este intarita inclusiv de impotenta democratiei post-revolutionare de a crea calea ultimului resort¸ cale civila, transparenta, non-statala si legitima, pentru amenajarea ipotezelor ce necesita solutionare.
Provocarea este pentru intreaga societate si nu doar pentru clasa politica, intrucat un stat este democratic daca exista o societate ce are proprietatea termenilor. Statul se va retrage din viata noastra atunci cand golurile vor fi umplute cu alte instrumente non-statale intrucat la acest moment perioada de dupa 1989 nu a creat altceva decat un context de afaceri, un mediu de afaceri pentru unii sau pentru altii in interiorul caruia s-a realizat una sau mai multe redistribuiri ale resurselor financiare.
In niciun caz aceasta perioada de timp nu a reusit sa creeze o democratie, o societate sau un stat de drept. Provocarea de aici inainte incepe intrucat cel putin prima faza a bolii – asumarea constienta – am atins-o.
Sursa foto: Shutterstock
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
