Un sondaj de opinie realizat de INSCOP Research în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Comunist (IICCMER) arată că, în continuare, nostalgia comunistă reprezintă un fenomen în societatea românească. Studiul sociologic relevă că 66,2% dintre concetățenii noștri sunt de părere că Ceaușescu a fost „un lider bun”.
De ce îi este dor românului de ultimul dictator din istoria țării
Aproape 8% din români n-au idee dacă Ceaușescu a fost un lider bun sau rău, dar majoritatea cred că a fost bun. Sursă: Facebook.com / Remus Ioan Ștefureac
În urma a ceea ce Remus Ștefureac, directorul INSCOP Research, a descris ca fiind „cea mai amplă cercetare sociologică dedicată nostalgiei după comunism”, aflăm că nivelul de apreciere de care se bucură Nicolae Ceaușescu este în continuare la cote înalte.
În timp ce liderii actuali, respectiv președintele Nicușor Dan și premierul Ilie Bolojan, pierd popularitate pe fondul măsurilor nepopulare cu accente de austeritate propuse de Executiv, Ceaușescu, care a obligat românii să-și ia mâncare pe cartelă vreme de ani de zile, este văzut cu ochi buni de mulți nostalgici.
„Rezultatele cercetării indică o prăpastie imensă între realitate și percepția populației României cu privire la regimul comunist, creionând tabloul unei societăți aproape complet fragilizată în fața războiului informațional”, a subliniat Ștefureac, într-o postare pe Facebook.
Șeful INSCOP Research susține că datele din studiu, care va fi prezentat în integralitate în data de 22 iulie, sunt „halucinante” și că „dezvăluie fundamentele unei nostalgii colective care poate afecta serios stabilitatea regimului democratic (dacă nu a afectat-o deja) prin alimentarea unor repere valorice denaturate cu mituri construite prin informații trunchiate sau minciuni grosolane”.
Nostalgia pentru comunism, alimentată pe TikTok și alte rețele sociale
Ștefureac susține că nostalgiile pro-comuniste și alte opinii și prezentări denaturate ce pun regimul Ceaușescu, dar și ceea ce a fost înainte, după ce România a intrat în sfera de influență sovietică, într-o lumină bună circulă fără probleme pe rețelele de socializare. Astfel, pe platforme sociale ca TikTok sau Instagram, clipuri diverse cu Ceaușescu sau cu clișee din era comunistă (multe făcute cu ajutorul AI-ului) sunt distribuite de mii de persoane, iar sociologul avertizează că vorbim de o agresiune hibridă, nu doar de o opinie împărtășită de mulți români.
Vorbim despre acțiuni „propagate de factori interni sau de entitați ostile externe cu scopul de a provoca fracturi sociale majore, polarizare totală, neîncredere endemică și nesiguranță cronică în societatea românească.”
„Cu toate eșecurile prezentului, cu toate nemulțumirile sociale, economice ale unei părți a populației care amplifică regretul după comunism, procentele catastrofice ale populației care mitologizează viața în comunism nu sunt doar rezultatul unui fenomen natural,” a adăugat Ștefureac. Asta după ce, evident, un război hibrid informațional puternic a dus la rezultatul nefiresc și neașteptat din primul tur anulat al alegerilor prezidențiale din 2024.
Ștefureac susține că România este afectată de peste un deceniu de un război informațional cu „măsuri active serioase coordonate în mod direct de de o putere ostilă, valuri de dezinformări, minciuni și manipulări grotești propagate pe toate canalele de multiplicare a informației, dar cu precădere pe rețelele sociale.” De aceea, sociologul îl descrie pe Ceaușescu drept „un adevărat star pe TikTok sau Facebook”, în condițiile în care doar 24% dintre români consideră că a fost un lider rău.
INSCOP Research, apel pentru investiții mai mari pentru protecția României în fața războiului informațional
Date fiind rezultatele acestui studiu, șeful INSCOP susține că România trebuie să investească sume mult mai importante de bani pentru a se apăra în fața războiului informațional. Acesta continuă, chiar și după ce candidații extremiști de la prezidențiale au pierdut alegerile, iar partidele lor au fost excluse din schema guvernării (dar sunt pe un trend ascendent în Opoziție, cel puțin în cazul AUR).
„Dacă cea mai mare amenințare la adresa democrației românești, la adresa libertății și suveranității noastre s-a produs pe fondul războiului informațional / hibrid / cognitiv, oare noi chiar nu suntem în stare să construim rapid capabilități de apărare?”, se întreabă Ștefureac.
„Dacă putem să alocăm 7 miliarde de euro pentru programul F35, veritabile fortărețe zburătoare de care avem nevoie ca de aer pentru a ne apăra granițele, oare chiar nu putem găsi un miliard, doar unul, pentru a nu pierde războiul informațional care se derulează chiar acum în casa noastră, amenințând grav securitatea națională și, la final, chiar suveranitatea noastră reală,” a plusat acesta.
Datele cercetării intitulate ”Percepția populației cu privire la COMUNISM. Reperele nostalgiei” au fost culese în luna iulie 2025, pe un eșantion de 1.500 de respondenți, cu o eroare de +/-2.5%.
De ce românii care-i aduc osanale lui Ceaușescu greșesc - din rea voință sau din crasă și impardonabilă neștiință
De dragul respectării adevărului istoric, trebuie să menționăm că Ceaușescu, cel lăudat de unii în diferite contexte - tot mai multe, dacă dăm crezare studiului INSCOP Research - este același conducător care a înfometat poporul român vreme de peste un deceniu, dar și același lider care și-a trimis opozanții politici, dar și simpli cetățeni cu alură de disidență, la Canal sau în pușcării.
Tot Ceaușescu a fost și un parvenit care s-a cățărat în vârful piramidei din PCR dând la o parte cu brutalitate fiecare adversar politic pe care l-a găsit în calea sa - inclusiv pe Ioan Gheorghe Maurer, cel care l-a susținut în urcarea sa. Astfel, vechea gardă de sorginte sovietică a fost eliminată, iar în locul ei noua „elită” s-a erijat într-un prieten al Vestului, mai ales după evenimentele survenite pe fondul Primăverii de la Praga, din 1968.
În urma deciziei României - unică în regiune - de a nu permite URSS-ului să străbată spațiul aerian românesc pentru a opri tentativa de revoluție din Cehoslovacia, Ceaușescu a fost primit în multe cancelarii vest-europene, iar țara noastră a trecut printr-un scurt episod de „deschidere”, început, trebuie spus, încă din vremea fostului conducător al țării, Gheorghe-Gheorghiu Dej (la rândul său o figură cel puțin de tristă amintire, la pachet cu cei din jurul său).
Dar realitatea a fost mereu alta, anume aceea că Europa de Vest, dar și America, a văzut România ca pe o simplă fereastră către lumea sovietică, mai ales pe fondul răcelii relației Moscova-București. Țara noastră nu a fost, deci, un partener real al lumii Occidentale, iar Ceaușescu nu a apreciat niciodată Occidentul, ci și el s-a folosit de această relație în beneficiul propriu, dar și a camarilei din jurul său de la vârful PCR.
În cele din urmă, însă, lațul din jurul gâtului Comitetului Central s-a strâns, inevitabil de-altfel, dar lovitura a fost cu efect întârziat. Inițial, de suferit au avut oamenii simpli, nu conducerea care răsturnase ordinea socială în urma aplicării regimului comunist, unul care a tăbărât peste țară ilegitim, cu alegeri furate în mai multe rânduri și la umbra turelei de tanc rusesc.
Concret, în 1981, România a intrat în default economic sau, cu alte cuvinte, în incapacitate de plată. După ce, vreme de un deceniu și jumătate, industria autohtonă se dezvoltase în ritm accelerat, piciorul fiind apăsat puternic pe pedală grație granturilor și împrumuturilor venite de la FMI sau de la Banca Mondială, robinetul cu valută s-a oprit. Investițiile s-au oprit subit, iar România a înghețat.
Dezvoltarea a fost suspendată, peste noapte aproape, iar în locul ei a venit raționalizarea și nevoia de a strânge cureaua. În perioada 1981-1983, România trebuia să plătească 6 miliarde de dolari creditorilor externi, iar situația l-a supărat într-atât de mult pe Nicolae Ceaușescu încât acesta a decis, după propriile reguli, să achite întreaga datorie externă a țării.
De aici ouălele pe cartelă, curentul tăiat cu impunitate în miezul zilei, gazele prinse ocazional după 12:00 noaptea, dar și circulația alternativă în zilele de weekend și multe alte măsuri de austeritate. Acest regim de trai sinistru, caracterizat de sărăcie, cozi, corupție, ciudă, ură, frustrare și tristețe generalizată ar fi continuat și după 1989 dacă regimul comunist nu s-ar fi prăbușit, sub greutatea propriului său eșec.
Da, nici după 1990 nu au început să se plimbe câinii cu covrigi în coadă, dar pentru asta trebuie să arătăm cu degetul în direcția FSN-ului. Trebuie să nu uităm nici de experimentul oribil al democrației „originale”, după cum a fost descrisă formula politico-socială din România de patriarhul formațiunii mamut ce a dominat țara în acea perioadă, anume Ion Iliescu.
Crescut la genunchiul lui Ceaușescu, Iliescu i-a urmat în crezuri, oricât ar nega-o astăzi, faptele sale de o brutalitate rară dând dovada unui trunchi comun ce-i leagă pe cei doi conducători. Cum și Ceaușescu a dat comanda să se tragă, cu muniție de luptă, la Timișoara, în decembrie '89, și Iliescu a chemat (și apoi le-a și mulțumit) minerii să-i bată la propriu pe opozanții FSN-ului. Da, ambii au susținători și astăzi și asta trebuie să se schimbe - de preferat mai repede, de dragul nostru și al celor ce vor urma.
