Paștele în România vine cu multe tradiții, obiceiuri și superstiții pe care românii le respectă pentru a avea un an mai bun, noroc, dar și pentru a se asigura că-și mai spală din păcate.
Unii pun mai mult accent pe partea religioasă, alții pe aspectele mai laice, în special pe cele culinare, care includ ouă roșii și încondeiate, multe preparate din miel, în special celebrul drob de miel, sarmale, cozonaci și nelipsita pască.
Fără alte adăugiri, să trecem la tradițiile, obiceiurile și superstițiile românilor, din diverse zone ale țării, pe care le respectă în perioada Paștelui.
Mersul la Denii
Mulți români descoperă mai mult mersul la biserică în Săptămâna Mare. Deniile sunt o serie de slujbe care au loc pe tot parcursul Postului Mare, dar în ultima săptămână înainte de Paște atrag mai mulți credincioși.
Acestea au loc în fiecare zi a Săptămânii Mari, de luni până vineri. Slujbele au loc seara, iar preoții citesc din Evanghelii, despre evenimentele prin care a trecut Iisus, despre patimile lui, iar în Vinerea Mare seria de slujbe culminează cu cea mai lungă dintre denii, și anume Denia Prohodului.
La finele acestei slujbe, în mai toate zonele țării, credincioșii ies din biserici, alături de preoți și dau înconjurul lor, cântând Prohodul.
Trecerea pe sub masă în Vinerea Mare
Înainte de Denia Prohodului din Vinerea Mare, în biserici sunt amplasate niște mese mari, pe care este așezat Sfântul Epitaf. Procesiunea simbolizează coborârea în mormânt alături de Iisus după ce a fost coborât de pe cruce.
Credincioșii trec de trei ori pe sub ea, închinându-se și punând lumânări sub masa pe care stă simbolic trupul neînsuflețit al lui Iisus Hristos, sperând să fie feriți de boli și să fie binecuvântați cu mai mult noroc.
Postul negru din Vinerea Mare
Sunt mulți credincioși care respectă toată perioada Postului Mare, care durează cinci săptămâni înainte de Paște. În ultima vineri de dinainte de duminica Paștelui, numită Vinerea Mare sau, în unele zone din România, Vinerea Seacă, credincioșii cei mai pioși țin post negru.
Postul negru poate însemna atât faptul că nu mănânci nimic toată ziua, fie consumarea doar a unor semințe, iar pentru hidratare, doar apa este permisă.
Postul negru nu este neapărat o tradiție creștină, practica fiind foarte veche și este văzută ca fiind cea mai severă formă de post, o perioadă în care credinciosul se concentrează doar pe aspectele sufletești ale existenței sale, renunțând la nevoile trupești.
Vopsirea ouălor
(Sursa foto: Pixabay)
Tradiția începe cu vopsirea ouălor în roșu, simbolizând sângele Mântuitorului. Legenda spune, că la picioarele lui Iisus, când stătea răstignit pe Cruce, a fost așezat cu coș cu ouă chiar de către mama sa Maria, iar sângele care s-a scurs din trup lui a ajuns pe ouă înroșindu-le.
Obiceiurile de la noi spun că ouăle se vopsesc doar în Joia Mare.
Evident, cu timpul, credincioșii au adăugat în paletă și alte culori. Mai mult, în anumite zone ale țării, în special prin cele ale Moldovei, cu precădere în zonele de nord, s-a dezvoltat și tradiția încondeierii ouălor, unele dintre ele fiind atât de frumos ornamentate și pictate că pot fi considerate opere de artă și îți e, pur și simplu, milă să le spargi pentru a le mânca.
Mersul la Slujba de Înviere și luatul Luminii Sfinte pentru a o duce acasă
Este pentru cei mai mulți români, în special pentru ortodocși, una dintre rarele ocazii pentru care merg la biserică pe parcursul anului.
Aceștia merg la biserică și cu lumânări după ei. După ce participă la slujba specială de Înviere, preoții ies cu Lumina Sfântă, care este aprinsă chiar în mormântul lui Iisus din Ierusalim și adusă cu avionul și în România, apoi distribuită, precum flacăra olimpică, spre celelalte mitropolii și mai departe către parohiile locale.
Românii iau lumina de la preoți și o poartă cu grijă până acasă, unde este aprinsă o candelă și păstrată să ardă pentru cât mai multe zile posibil.
Este una dintre cele mai puternice tradiții religioase pentru români, lumina având putere de vindecare, purificatoare, de izgonire a spiritelor rele și multe altele.
În unele zone din România, sunt credincioși care trec cu lumina sfântă inclusiv prin grajdurile și cotețele animalelor și păsărilor din gospodăriile lor, prin tot felul de polatre, prin toate camerele caselor, în special prin cele în care stau cei bolnavi sau care au aparținut unor persoane decedate.
Ciocnirea ouălor
(Sursa foto: Shutterstock)
Este un obicei îndrăgit în special de cei mici, care transformă ciocnitul ouălor într-un adevărat campionat cu cei din familie și cu prietenii.
Nu de puține ori, unii copii își confecționau sau făceau rost de ouă roșii din lemn, pentru a-i „bate” pe toți ceilalți. Alții dezvoltă anumite tehnici prin care țin ouăle pentru a le oferi o rezistență mai mare.
Tradițiile spun că se ciocnesc doar ouăle roșii, pentru că ele reprezintă Jertfa lui Iisus. Oul reprezintă în multe religii și culturi simbolul vieții și al creației.
De asemenea, tradiția spune că, într-o gospodărie, primul care ciocnește un ou trebuie să fie cel mai vârstnic bărbat.
Evident, ciocnirea este întâmpinată cu urarea „Hristos a Înviat!” din partea celui care lovește primul, iar cel care ține celălalt ou răspunde cu „Adevărat a Înviat!”
Spălatul pe față cu apa în care stau un ou roșu și un bănuț de argint
În multe zone din România, ouăle roșii de Paște au puteri de vindecare trupească, purificare sufletească, iar bănuțul de argint este folosit la acest ritual pentru noroc.
Din duminica Paștelui și pentru următoarele trei zile, românii își încep ziua spălându-se pe față cu apa dintr-un recipient în care sunt puse un ou roșu și o monedă de argint. Poate să fie și o monedă din alt material, dar monedele de argint sunt indicate de tradițiile vechi.
Este o tradiție apreciată în special de copii, care, încă de pe vremea când a apărut această tradiție, după ce ritualul era încheiat, cei mici puteau lua bănuțul pe care să-l folosească așa cum voiau.
Drobul de miel și Pasca, preparatele obligatorii de Paște
Pentru majoritatea românilor, preparatele din carne de miel reprezintă o obligație culinară de Paște. Fie că doar fac fripturi, că fac ciorne sau cine știe ce alte feluri de mâncare, românii consumă mult miel în perioada Paștelui.
De departe, drobul de miel este, probabil, cel mai reprezentativ preparat de mâncare pentru Paște.
Mielul este preferat tot din rațiuni spirituale. Mielul îl reprezintă pe Iisus, reprezintă jertfa. În scripturile biblice, mielul este prezent adesea în situațiile în care a fost nevoie de un animal de sacrificiu.
Iisus Hristos este văzut ca „mielul de sacrificiu” al lui Dumnezeu pentru a salva omenirea. Oamenii sunt adesea asociați ca fiind „miei din turma lui Dumnezeu”.
Pasca nu trebuie să lipsească nici ea. Sunt credincioși care merg la biserici pentru a lua pască sfințită de preoți. Alții merg cu pasta preparată acasă la biserică pentru a fi sfințită.
Alții se bucură pur și simplu de ceea ce este, în principiu, o plăcintă dulce, cu multă brânză, cu stafide, ouă și alte ingrediente pe care fiecare le adaugă după gust și preferințe.
Oferirea de haine noi
Este o tradiție veche și se referă în cele mai multe cazuri la oferirea de haine noi celor mici. Cel puțin așa este văzută în cele mai multe părți ale României.
În Europa, acestea sunt aduse adesea sub formă de cadou din partea Iepurașului de Paște și este mai degrabă un obicei care izvorăște din tradiții non-creștine.
Tradiția a fost preluată și la noi, iar copiii se așteaptă la mai mult decât la haine noi, preferând jucării și gadgeturi de ultimă generație.
La creștini, și nu numai, oferirea de haine noi în duminica de Paște reprezintă reînnoirea trupului, dar și a sufletului.
Stropitul fetelor cu parfum și apă
Stropitul cu parfum este o tradiție mai degrabă specifică zonelor din vestul și nord-vestul țării, fiind o tradiție preluată de la maghiari. În Ungaria, bărbații merg în familiile cu fete și stropesc deasupra capetelor lor cu parfum, pentru a le purta noroc.
La noi, stropitul cu parfum al fetelor este pentru ca acestea să nu se „veștejească”.
În Banat, în a treia zi de Paște, fete tinere frumos îmbrăcate sunt stropite pur și simplu cu găleți întregi de apă, obicei prin care se invocă ploaia de care are nevoie natura primăvara.
Superstiții de paște respectate de români
- Mulți români păstrează lumânarea cu care iau Lumina Sfântă din Noaptea de Înviere. Aceasta este păstrată pentru a fi aprinsă în caz de calamități, în cazurile în care se îmbolnăvește cineva din familie, lumânarea având puteri tămăduitoare și de izgonire a spiritelor rele;
- Primul aliment care este consumat în Duminica de Paște trebuie să fie un ou. Este o regulă pe care cei mai mulți români o respectă cu sfințenie;
- Oul nu se mănâncă deloc cu sare, pentru că se spune că o să transpiri tot anul;
- În anumite zone, este păstrat un ou vopsit de Paște, iar dacă acesta nu se strică după 40 de zile, se spune că vei avea noroc în tot restul anului;
- În duminica de Paște nu se doarme în unele zone ale țării, superstiția spunând că o să fii somnoros și o să ai ghinion în tot restul anului;
- De asemenea, în anumite zone ale țării se spune că persoanele cu care ciocnești ouă în ziua de Paște o să le întâlnești și pe lumea cealaltă; Așa că aveți grijă cu cine ciocniți ouăle!
- Trebuie să porți o haină nouă în ziua de Paște ca să te purifici
