Pedeapsa cu moartea, o problema care a divizat Romania
Conducerea post-revolutionara a Romaniei a jonglat cu un principiu legislativ de viata si de moarte: pedeapsa capitala. La inceputul anului 1990, un referendum in care romanii ar fi trebuit sa-si spuna parerea cu privire la aceasta chestiune a fost anulat in ultimul moment.
Inceputul democratiei romanesti a adus si redefinirea sistemului punitiv. Intre 1957 (anul in care comunistii au introdus in lege pedeapsa cu moartea) si 1990, peste 100 de romani au fost executati. Nicolae si Elena Ceausescu au fost ultimii pe aceasta lista. Curand, romanii aveau sa-si dea seama ca nu numai ceausestii au fost vinovati pentru sangele varsat la Revolutie. Astfel, in timp ce unii au cerut pedeapsa capitala pentru faptasii represiunii armate de la Timisoara, Bucuresti, Cluj sau Sibiu, altii au dorit inscrierea tarii pe turnanta sistemului de drept occidental, in care moartea nu-si mai gasea locul in sistemul punitiv.
In discursul din noaptea de anul nou (31 decembrie 1989), Ion Iliescu i-a anuntat pe romani ca pedeapsa capitala nu va mai fi aplicata: „Pentru a sublinia caracterul profund popular si umanist al noului regim care a luat nastere, Consiliul Frontului Salvarii Nationale a decis abolirea pedepsei cu moartea, in consens cu propunerile venite din partea maselor si cu gandul exprimat de un grup de studenti: «cei doi dictatori au fost ultimele persoane care meritau aceasta soarta»“.
Citeste articolul integral pe Adevarul.