![Imagine Articol [FOTO] O sală de cinema românească a fost ”îmbrăcată” în M&M’s](https://www.wall-street.ro/image_thumbs/articles/0/8/9/308981/p_308981_160x165-00-65.jpg)
![Imagine Articol [FOTO] Top 5 destinații din Italia unde trebuie să mergi cu copiii](https://www.wall-street.ro/image_thumbs/articles/0/9/0/309084/p_309084_160x165-00-65.jpg)
Au trecut 24 de ani de la prima și, până la meciul cu Ucraina, singura victorie a României la un turneu final de campionat european de fotbal. În 2000, România învingea Anglia după un meci electrizant. Și atunci, ca și acum, ai noștri trimiteau de trei ori mingea în poartă. Iată, în retrospectivă, performanțele României la Euro, da la prima participare din urmă cu 40 de ani și până în prezent.
Echipa națională a României evoluează zilele acestea în a 17-a ediție a Campionatului European de Fotbal, organizată de UEFA în Germania. Românii s-au numărat printre cele șase formații care s-au calificat fără să piardă vreo partidă, aceasta fiind prima participare la un Euro după opt ani de pauză.
Până acum, „tricolorii” s-au impus într-o manieră dominantă, cu 3-0, în fața unei echipe a Ucrainei care a părut mai degrabă debusolată, deși a început meciul în forță. Rezultatul, istoric în contextul în care este doar al doilea succes al României în istoria participărilor la Euro, ne face să privim în urmă și să trecem în revistă celelalte cinci ediții de campionat european la care țara noastră a reușit să se califice cu echipa de seniori.
Epoca romantică propunea un format restrâns
Primul Campionat European a fost organizat în 1960, sub numele de Cupa Națiunilor Europene. Doar 17 echipe au încercat să ajungă în careul de ași care a participat în semifinale. România a fost eliminată în faza optimilor, dar această evoluție nu este luată în calcul atunci când istoricii fotbalului contabilizează numărul de prezențe al României la Euro, din cauza sistemului diferit de calificare folosit în acea perioadă.
De asemenea, turneul exclusivist din 1960 a fost afectat de mai multe absențe de marcă, precum Germania de Vest, Italia, Anglia și Țările de Jos. O altă situație stranie a fost cea a Spaniei, care se afla sub conducerea lui Francisco Franco, și care a refuzat să joace cu URSS în Uniunea Sovietică. Cum comuniștii au refuzat o partidă pe un teren neutru, ibericii au fost descalificați, ceea ce a dus la un careu de ași format din echipe din est, pe lângă țara gazdă, Franța.
Mulți își amintesc sau discută și astăzi despre participarea României la Campionatul Mondial din Mexic, din 1970, inclusiv toate controversele care se învârt în jurul deciziei selecționerului Angelo Niculescu de a nu-l titulariza în vreo partidă pe Nicolae Dobrin. Mult mai puțini își amintesc, însă, că Niculescu era la cârmă și atunci când România a ratat calificarea la Euro 1972. Ca și cu 12 ani mai devreme, turneul final efectiv se ținea doar între cele patru echipe care treceau de sferturile de finală.
Faza inițială a inclus opt grupe de calificare cu câte patru echipe fiecare, dar țara noastră s-a poticnit încă o dată în optimi. În cele din urmă, în semifinalele din Belgia au ajuns Germania de Vest, URSS, aflată la a treia prezență la Euro, respectiv Ungaria. Trebuie spus că acest format a fost păstrat și pentru Euro 1976, un alt turneu final ratat de către „tricolori”, la fel ca și Campionatul Mondial din '74.
Primul Euro și extinderea numărului de participanți
România a trebuit să aștepte până în 1984 pentru a bifa prima sa participare la Euro, iar asta după ce a ieșit dintr-o grupă de calificare formată din cinci echipe din care nu lipseau Suedia, Italia și Cehoslovacia. La acel moment, italienii erau campionii mondiali en-titre. Chiar și așa, românii au înregistrat cinci succese și două remize în opt meciuri, învingând Italia în returul din 16 aprilie 1983. Pe atunci, doar învingătorul din grupă se califica mai departe.
Euro 1984 a fost a doua ediție a europenelor de fotbal la care au avut acces opt echipe, ceea ce a însemnat că nu exista o „grupă facilă”. România a ajuns în Grupa a doua, alături de Spania, Portugalia și Germania, care dețineau trofeul. Ibericii erau o valoare cunoscută pentru români, mai ales în contextul în care spaniolii și românii s-au întâlnit și în calificările pentru Euro '76, dar și pentru Cupa Mondială din 1978. Atunci, România reușea și o victorie cu 1-0 împotriva spaniolilor, dar situația nu a fost la fel de bună în 1984.
Primul meci, disputat la Saint-Etienne, a fost totuși unul pozitiv, încheiat cu un egal împotriva aceleiași Spanii. Ladislau Bölöni a obținut egalul, după ce spaniolii deschiseseră scorul de la punctul cu var. Sub bagheta unui Mircea Lucescu în vârstă de doar 39 de ani, România a fost pentru mai multe minute egala Germaniei de Vest, dar nemții au reușit să se impună cu 2-1. În fine, cu Portugalia, România a trecut printr-un nou duș rece.
Într-o perioadă în care nu primeai decât două puncte pentru victorie, iar schimbările pentru motive non-medicale nu aveau o vechime prea mare (regula schimbărilor, care permiteau introducerea unui singur jucător în locul altuia, cel mai adesea accidentat, a apărut la CM 1970), România a încheiat pe ultimul loc. Au urmat alte campanii de calificare fără istoric pe parcursul aniilor '80, dar speranțele românilor s-au îmbunătățit odată ce s-au „copt” jucătorii care au compus „Generația de Aur”.
Totuși, trebuie spus că singura mândrie pentru România în a doua jumătate a deceniului a fost prezența arbitrului Ioan Igna la centru în semifinala Germania de Vest - Olanda (scor 2-1). Igna fusese anterior selectat să arbitreze două partide la Campionatul Mondial din 1986, inclusiv sfertul de finală controversat dintre Brazilia și Franța.
"Generația de Aur” și cele mai bune performanțe la Euro
Ieșirea din negura comunismului s-a făcut cu dreptul, cu două calificări la rând la campionatele mondiale din 1990 și, respectiv, 1994. Totul, însă, s-a făcut pe eșafodajul logicii comuniste de dinainte de 1989, dispariția sistemului centralizat propus de sistemul totalitar ceaușist ducând, până la urmă, la căderea fotbalului autohton. Până atunci, au existat răbufniri de orgolii cu vârful suprem fiind Campionatul Mondial din urmă cu 30 de ani care nu mai necesită vreo prezentare.
Dar vom menționa, între aceste două vârfuri din '90 și '94, eșecul din campania de calificare pentru Euro 1992. Cu aceeași formație condusă de Hagi - care prinsese gustul unui Euro în 1984 - România n-a reușit să învingă Bulgaria într-un meci decisiv care s-a încheiat la egalitate. Frustrarea românească a fost acoperită de larma fanilor scoțieni, dar ai noștri s-au revanșat prin calificarea la Euro 1996.
Înainte de turneul final care a avut loc în luna iunie, în Anglia, România ocupa locul 16 în lume (față de locul 46 ocupat în prezent). Echipa pregătită de Anghel Iordănescu s-a calificat de pe primul loc, reușind să strângă 21 de puncte față de cele 20 ale Franței. Româniii au bifat șase victorii și trei remize, dar turneul final a fost de tristă amintire.
Cazați în nord-estul Angliei, „tricolorii” au trebuit să călătorească până pe St. James' Park pentru primele două partide dintr-o grupă din care mai făceau parte Bulgaria, Spania și Franța. Toate aceste echipe erau niște forțe la nivel european, bulgarii reușind să ajungă până în semifinale la CM 1994. Poate principala modificare de regulament în cei 12 ani care trecuseră de la anterioara participare la Euro a fost introducerea opțiunii de a face trei schimbări pe parcursul unei partide.
Primul meci a avut loc în data de 10 iunie, iar soarta echipei naționale a fost bătută în cuie de o lovitură de cap a lui Christophe Dugarry din minutul 25. Sub privirile a 25.000 de spectatori, România nu a reușit să revină și începea al doilea meci, cu Bulgaria, având zero puncte în dreptul său. La fel ca în prima partidă, românii s-au văzut conduși și de echipa lui Stoichkov. Atacantul, care a jucat în 1996 pentru Parma înainte de a reveni la Barcelona, a marcat încă din minutul 3.
România a fost aproape de egalare, dar un șut al lui Dorinel Munteanu care s-a zdrobit de bară și a părut că trece de linia porții nu a fost contabilizat de centralul danez Peter Mikkelsen. Astfel, după două partide, România avea 0 puncte, 0 goluri marcate și era deja eliminată. Nu a mai contat, deci, că „Generația de Aur” a pierdut și ultima partidă, cu Spania, în ciuda unui gol egalizator al lui Florin Răducioiu.
După alți patru ani, România s-a calificat din nou la un Euro, și din nou din postura de învingătoare a grupei de calificare. De această dată, ai noștri au fost secondați de portughezi, dar românii n-au pierdut nicio partidă și au câștigat șapte, inclusiv un succes cu 1-0 împotriva Portugaliei (gol Dorinel Munteanu). Din nou, grupa a fost una „de foc”: Germania, campioana din 1996, era în aceeași grupă, la fel ca și Anglia (semifinaliști) și Portugalia.
Viorel Moldovan a marcat pentru un egal în primul meci cu Germania, toate cele două goluri venind înainte de pauză. A urmat, apoi, o deziluzie târzie cu Portugalia, Costinha scoțând victoria din dinții unui egal în minutul 90+4. Astfel, meciul cu Anglia, care se ținea la Charleroi, devenea decisiv pentru ca România să treacă mai departe. Emerich Jenei, revenit în fotoliul de selecționer, a susținut introducerea lui Cristi Chivu în primul 11, viitorul căpitan al lui Inter fiind la primul turneu final în culorile Naționalei de seniori.
Acesta a reușit, în minutul 22, să marcheze cu un șut care a ricoșat din bară. Chiar și așa, Alan Shearer și Michael Owen au adus Anglia în avantaj înainte de pauză, primul marcând din penalty. După pauză, Dorinel Munteanu a adus egalarea pe lângă Nigel Martyn, rezerva accidentatului David Seaman. Trecuseră doar trei minute de la startul reprizei secunde, iar „Tricolorii” au continuat să preseze, insistența fiind răspăltită printr-o imprecizie a lui Phil Neville, care a faultat în careu.
Ionel Ganea a transformat lovitura de pedeapsă pentru a obține o victorie de prestigiu - a doua în doi ani împotriva Angliei. Astăzi, formația celor Trei Lei este cotată la aproape 1,6 miliarde de euro, față de doar 92 de milioane de euro în dreptul lotului României. Trebuie spus, de asemenea, că în aceeași perioadă (în 1997, mai precis) România a atins cea mai bună poziție în ierarhia FIFA: locul 3. Mai recent, în 2015, România urcase până pe locul al șaptelea.
Euro 2000 s-a încheiat în optimi, unde România a întâlnit Italia. Francesco Totti și Filippo Inzaghi au marcat înainte de pauză, un decalaj ce n-a mai putut fi recuperat. Hagi, aflat la ultimul său turneu final, a primit cartonașul roșu, iar după acest eșec România avea să aștepte opt ani până la o nouă calificare.
Două decenii cu doar două turnee finale
După 2000, România a mai figurat doar în două rânduri la Euro: în 2008 și în 2016. Asta deși grupa pentru Euro 2004 a părut facilă. România fusese extrasă în grupă alături de Danemarca, Norvegia, Bosnia și Herțegovina și Luxemburg. Totuși, eșecuri cu Norvegia și Danemarca, care au urmat unei victorii clare împotriva Bosniei, au fost semnele unei echipe care-și căuta reperele. În cele din urmă, România a terminat pe trei cu 14 puncte, la fel de multe ca norvegienii care au mers mai departe ca urmare a unei victorii din primul meci direct.
Astfel, abia în 2008 au mai văzut și românii stadioanele de la un Euro. Campania de calificare, în care România a întâlnit din nou Țările de Jos (la fel ca și în meciurile de calificare pentru CM 2006), a inclus acel meci mult-discutat de la Constanța. Pe o vreme câinoasă, România a scos 3 puncte după un gol dintr-o poziție suspectă de off-side a lui Dorin Goian. Kyros Vassaras, aflat la mijloc, a validat golul. În prezent, grecul activează ca președinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor din România.
Revenind la Euro, România a tras încă o dată metaforicul pai scurt și a ajuns într-o grupă cu nelipsita Olandă, Franța și Italia. Practic, trei dintre cele mai bune cinci echipe din lume de la acel moment erau gata să se ia la trântă cu echipa lui Mutu și Chivu. În primul meci, Franța - oglindind performanțele din deschiderea Euro 2024 - a jucat cu frâna trasă și meciul s-a încheiat 0-0.
A urmat o partidă care i-a făcut pe mulți fani ai Naționalei să fie în lacrimi. Da, România a reușit o remiză cu campioana mondială Italia, dar „Tricolorii” au fost la un penalty distanță de 3 puncte esențiale. Golurile partidei au fost marcate în nici două minute, dar Adrian Mutu (care deschisese scorul) putea să împingă România în față după ce Daniel Niculae a obținut un penalty. Toată țara a fost consternată de ratarea lui Mutu, Gianluigi Buffon ridicând un picior pentru a respinge lovitura neinspirată a jucătorului Fiorentinei.
În aceste condiții, România avea nevoie de victorie în fața Țărilor de Jos. Problema era că „Portocala Mecanică” era în mare formă și a șters pe jos în primele două meciuri cu campioana și vice-campioana mondială (golaveraj 7-1). Dând dovadă de profesionalism, olandezii au dat două goluri și României, iar ai noștri aveau să mai aștepte încă opt ani pentru o nouă participare la Euro.
Totul a părut că merge pe un tobogan după acest parcurs care, per total, a fost îmbucurător ținând cont de adversari. Campania de calificare pentru Cupa Mondială din 2010 a fost de dat uitării și nici meciurile premergătoare Euro 2012 n-au arătat că ar fi vreo luminiță la capătul tunelului. România a încheiat pe locul 3 în grupa de calificare, la distanță de echipele care s-au calificat și cu doar un punct mai mult decât Bosnia.
Ajungem, astfel, la Euro 2016. Antrenată inițial de Victor Pițurcă și, ulterior, de un Anghel Iordănescu revenit de la pensie (pentru al treilea mandat la cârma Naționalei), echipa s-a calificat fără să piardă vreun meci. „Tricolorii” au ajuns în Grupa A și au jucat meciul de deschidere al turneului împotriva gazdelor Franța. Meciul a început bine pentru români, dar Bogdan Stancu a ratat după un corner bătut bine de Nicolae Stanciu.
După pauză, Franța a dominat și aproape că nu a mai dat drumul balonului, reușind să deschidă scorul în minutul 57 printr-un cap al lui Olivier Giroud. A urmat, însă, un gol și în dreptul României, de la 11 metri. Patrice Evra l-a faultat pe Stanciu, iar Stancu a transformat pentru 1-1. Din păcate, Dimitri Payet a inventat un șut în forță de la distanță care a răpit României un punct ce ar fi dublat performanța din 2008.
În a doua partidă, România a primit al doilea penalty al turneului și Stancu a marcat din nou. Astfel, românii au intrat la cabine în avantaj și scorul putea crește la 2-0, dar elvețienii au evitat un autogol în extremis. Până la urmă, în același minut fatidic 57, o lovitură a lui Admir Mehmedi a adus egalarea. Cu un punct în tolbă, România avea nevoie de victorie în ultimul meci împotriva Albaniei pentru a se număra printre cele mai bune locui 3 care puteau să avanseze. Dar povestea acelui meci a fost cruntă: Armando Sadiku a găsit poarta și a marcat în minutul 43, primul gol al turneului pentru albanezii care au obținut trei puncte nesperate. România a încheiat ultima participare la Euro cu 4 goluri primite, doar 2 marcate (ambele de la 11 metri) și doar un singur punct.
Cu alte cuvinte, acum suntem deja în avantaj. Înaintea meciului cu Belgia, românii au +3 la golaveraj, n-au cedat niciun gol și se bucură și de un suport tot mai mare din partea publicului. Dacă echipa țării noastre ar ajunnge în optimi, s-ar egala cea mai bună performanță a României la acest nivel, dar ne mai despart două partide (22 iunie, cu Belgia, și 26 iunie, cu Slovacia).
Sursa foto: Facebook.com / Echipa națională de fotbal a României
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
