Din 24 februarie, Ucraina face față invaziei Federației Ruse, timp în care Volodimir Zelenski a fost încadrat ca erou, iar Vladimir Putin își pierde din faimă (nu și în Rusia, unde cenzura a ajuns la un nou nivel). Și deși Occidentul lovește cu sancțiuni, Rusia nu se oprește din operațiunea sa specială. În acest context, ne punem întrebarea legitimă, care sunt șansele reale ale Ucrainei de a câștiga acest război.
Rezistența Ucrainei în fața invaziei Rusiei a fost o surpriză neplăcută pentru Vladimir Putin, transformându-i planul de maximum 48 de ore într-un război care durează de două săptămâni și care, spre temerile analiștilor, ar putea deveni un război de lungă durată.
„Dintr-o anumită perspectivă, Ucraina deja a câștigat acest război, având în vedere rezistența eroică din ultimele aproape două săptămâni. Această rezistență a încurcat planurile unui adversar net superior. Rezistența poporului ucrainean în fața invaziei Federației Ruse va fi cu siguranță un episod semnificativ în procesul de nation-building al statului ucrainean”, a declarat Lucian Dumitrescu, cercetător în cadrul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române și membru în consiliul de experți al Laboratorului pentru analiza războiului informațional și comunicare strategică (LARICS), pentru Wall-Street.
Din punct de vedere strategic, însă, intervenția militară a Federației Ruse din Ucraina e mai mult decât un conflict militar între Moscova și Kiev.
”E un conflict militar, indirect și mocnit, între Moscova și statele membre NATO și UE. După declinul structural din anii ’90, Federația Rusă a adoptat strategia «statului la pândă». E strategia unei puteri în declin, pe care a folosit-o și Stalin în al Doilea Război Mondial, după declinul structural interbelic al URSS. Această strategie s-a concretizat în «conflictele înghețate» de la Marea Neagră și în războaiele din Georgia și Ucraina. Când Federația Rusă utilizează o astfel de strategie, costurile umane, sociale și economice vor fi foarte mari pentru statele mici”, spune cercetătorul.
Totuși, Dumitrescu este de părere că Ucraina va mai rezista.
”Cel mai important factor îl constituie rezistența patriotică a populației și a liderilor politici, la care se adaugă asistența de diferite tipuri a statelor europene. Pentru moralul populației și al liderilor politici, care e extrem de important în aceste zile, recunoașterea statului de membru în cadrul Uniunii Europene ar putea juca un rol important. Însă obținerea acestui statut nu rezolvă problema securității militare, deși beneficiile politice derivate din statulul de membru al UE ar putea avea efectă și în acest sens. Vom vedea dacă rațiunile geostrategice, care conduc la o discuție foarte complicată, vor permite Ucrainei să devină membru al UE pe termen scurt”, a explicat acesta.
Petrolul și gazele naturale, așii din mâneca lui Putin
Ucraina se bazează foarte mult pe ajutorul Occidentului și pe capacitatea acestuia de a-l forța pe Putin să renunțe la tendințele sale expansioniste. Pârghiile economice folosite până acum au făcut Rusia să ia măsuri la nivel intern, însă retragerea armatei din Ucraina nu a înregistrat vreo stagnare.
”Problema de fond este că această «comunitate internațională» are multe fisuri când vine vorba de sancționarea Moscovei. Globalizarea a produs numeroase interdependențe economice și strategice. E foarte puțin probabil, în aceste condiții, un Război Rece ca acela terminat în 1989”, a comentat cercetătorul.
Din păcate, dincolo de statele europene și de Statele Unite, care formează un bloc compact deocamdată, state importante ezită să condamne cu fermitate invazia Federației Ruse din Ucraina. Iar capul de afiș îl deține China, urmată de India, Pakistan sau Arabia Saudită.
Cine l-ar putea opri pe șefu` Putin?
Sancțiunile impuse de Occident nu au reprezentat o barieră în operațiunea specială a liderului rus (cel puțin, nu pentru moment), iar cei mai mulți analiști pun căderea lui Putin pe seama populației ruse.
”Orice acțiune strategică are nevoie de susținere internă. Ca atare, pe Vladimir Putin îl poate afecta diminuarea susținerii din partea instituțiilor de forță, a birocrației de stat și a diferitelor rețele oligarhice. E probabil să existe resentimente puternice atât în rândul celor care îl susțin direct, cât și în rândul celor care îl susțin indirect. Ascensiunea într-un sistem politic autocratic ca cel patronat de Vladimir Putin se face în raport cu modul în care îl slujești pe șefu’ și dacă îi inspiri șefului încredere. Iar nu în raport cu valoarea profesională. Printre cei mulți refuzați de șefu’, deși au făcut tot posibilul să îi intre în grații, e posibil să fi apărut resentimente puternice, care pot răbufni la un moment dat”, a explicat Dumitrescu.
În al doilea rând, invazia din Ucraina se derulează cu totul diferit de estimările care susțineau că țara nu va rezista mai mult de 48 de ore, așa cum e menționat mai sus. Cercetorul spune că nu e o surpriză, având în vedere că, după 2014, Federația Rusă s-a concentrat asupra războiului non-contact și a părut că renunță la operațiunile la scară largă.
”Acum asistăm la o astfel de operațiune pentru care Federația Rusă e probabil să nu aibă suficiente resurse. Să nu uităm că Războiul din Georgia din 2008 a evidențiat carențe uriașe ale forțelor armate din Federația Rusă. De aici, dorința de a achiziționa navele Mistral de la Franța. În plus, acesta e un aspect foarte important, invazia Federației Ruse a întâlnit o rezistență masivă din partea poporului ucrainean. Pe care îngâmfarea strategică a Kremlinului e probabil că n-a prognozat-o. Kremlinul va face toate ,,eforturile’’ ca războiul din Ucraina din 2022 să nu aibă deznodământul războiului din Afganistan încheiat în 1989. Dacă se întâmplă asta, autocrația personală a lui Vladimir Putin se va prăbuși”, a adăugat Dumitrescu.
În al treilea rând, China, de care Federația Rusă e tot mai dependentă și economic, și politic, poate avea un cuvânt greu de spus în legătură cu Războiul din Ucraina.
”China însă nu se grăbește, pentru că Războiul din Ucraina împinge și mai mult Federația Rusă în sfera sa de influență. Asta poate avea consecințe majore asupra unei eventuale strategii de containment inițiate de Statele Unite împotriva Chinei. Deci China, dacă va interveni în criza din Ucraina, o va face ca să câștige atât în raport cu Federația Rusă cât și cu Statele Unite ale Americii”, a mai spus acesta.
Belarus- prietenul la nevoie se cunoaște
Nu trebuie să omitem rolul Belarusului din acest conflict, care a adoptat aceeași propagandă rusească, insistând că nu se implică în atacarea Ucrainei, în timp ce rachetele își vedeau de drum de pe teritoriul țării.
În pofida rolului de strongman, adică de lider autoritar, Aleksandr Lukașenko se află într-o relație de subordonare militară, politică și economică cu Kremlinul.
”Minskul a mai mimat diferite episoade de autonomie de-a lungul timpului. În realitate însă, raporturile dintre Moscova și Minsk sunt de tipul patron-client. Adică exact genul de raport pe care Moscova și-l dorește și cu Kievul, și în general cu toate statele în care Federația Rusă pretinde că are «interese privilegiate». Ca atare, ralierea Minskului la poziția Moscovei în privința Războiului din Ucraina, nu e nicio supriză și era facil de prognozat”, a conchis Dumitrescu.
Sursa foto: Joint Forces Operation/ Facebook
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
