Un an școlar nou, cu probleme vechi în sate și comune: „Toți profesorii fug de rural”

Sursǎ foto: World Vision România

Un an școlar nou, cu probleme vechi în sate și comune: „Toți profesorii fug de rural”

Dacă e greu deja să fii profesor la o școală din oraș, la sat este, fără îndoială și mai dificil. „Toată lumea fuge de rural”, mai ales profesorii calificați, acolo unde este cea mai mare nevoie de ei, spune Maria Gheorghiu, cofondator și președinte OvidiuRO, organizație non-profit care se dedică educației timpurii și accesului egal la educație pentru copiii din România.

„Și în rural, din păcate, uneori, la început de an școlar, nu sunt ocupate posturile și e un început puțin greoi. După ce că ești într-o comunitate săracă, nici profesori nu ai. Sunt în continuare și profesori dedicați în rural pe care i-am întâlnit și noi, de altfel și care n-au mai vrut să vină la oraș, preferă să facă naveta. E o problemă specifică și în Bulgaria și în Moldova, în toate țările din zona aceasta. Naveta e complicată, totuși, presupune respectarea unui timp, presupune să ajungi la o oră fixă la școală”, a declarat Maria Gheorghiu într-un dialog cu Wall-Street.ro.

În România, sectorul educațional, în speță cel de stat, se confruntă cu lipsa de profesori calificați și cu o cerere în creștere pentru servicii educaționale. Acest lucru este o problemă majoră, mai ales în zonele rurale. Nu doar profesorii fug de școlile de la sat, ci și personalul specializat, printre care se numără consilierii școlari, psihologii și mediatorii. Pe lângă acestea, lipsesc și materialele didactice, mobilierele pentru sălile de clasă, dar și rechizitele pentru elevi, de la instrumente de scris, caiete și inclusiv ghiozdane. De asemenea, o cercetare recentă de la Fundația World Vision România arată că 56% dintre profesori consideră că lipsa rechizitelor este direct proporțională cu motivația elevilor de a veni la școală și de a se implica în lecții.

Lipsa de carte e pregnantă la sate

Beneficiile lecturii la vârste fragede sunt nenumărate, printre cele mai importante fiind dezvoltarea abilităților de comunicare, emoționale și sociale, îmbunătățirea concentrării și gândirii critice, precum și întărirea legăturii afective dintre copil și părinte. Mai mult, copiii cărora li se citește zilnic până la vârsta de 5 ani sunt expuși la 290.000 de cuvinte în plus față de cei care nu au parte de această experiență. Satele și comunele din România (sau chiar și multe orașe mici) duc lipsă de astfel de activități în contextul în care fondul de carte din bibliotecile școlare este insuficient.

Datele de la World Vision România arată că dotările bibliotecilor sunt evaluate ca având o selecție de cărți esențiale sau chiar limitate (39% dintre acestea), iar în ceea ce privește accesibilitatea, deplasarea către bibliotecă necesită utilizarea unui mijloc de transport (44%). În ceea ce privește îmbunătățirea accesului copiilor din mediul rural la cărți și rechizite, 75% dintre profesori declară că acest lucru ar putea avea loc prin intermediul unor programe guvernamentale de sprijin, dar și prin ajutor din partea ONG-urilor (45%) și inițiative locale/comunitare (43%). Ca zone, lipsa de carte există acolo unde sunt și comunitățile vulnerabile din România, adică în Vaslui, Giurgiu, Teleorman, dar și în Delta Dunării.

Și mai sunt inclusiv și orășelele mici, Hârlău, Buhuși care nu au acces la cărți de calitate. Online-ul e pentru părinții cu un nivel educațional ridicat și cu posibilități materiale ridicate, care să aibă card și să fie digitalizați. Și chiar dacă stai în oraș, cărțile bune tot costă de la 20-40 de lei în sus și părinții nu au abilitatea să vâneze mereu oferte.

Maria Gheorghiu, cofondator și președinte OvidiuRO

România se află pe ultimul loc în Europa în ceea ce privește consumul de carte, conform statisticilor Asociației Editorilor din România (AER). În țara noastră, piața de carte însumează o cifră de afaceri de 60 de milioane de euro, fiind mult sub volumul țării vecine, Ungaria, care deși deține jumătate din populația României, are o piață de carte ce valorează 130 de milioane de euro. Cei mai avizi cititori din UE îi regăsim în Germania, țară cu vânzări de cărți de peste 9 miliarde de euro pe an. În țara noastră, însă, numărul bibliotecilor școlare a scăzut constant, de la 6.545 în 2019, la 6.050 în 2022, în vreme ce numărul copiilor care au împrumutat cel puțin o carte școlară s-a diminuat și el cu peste 450.000, arată datele de la organizația Salvați Copiii, colectate în 2023.

„Pe rural ar fi important să fie campanii anuale de dotare a grădinițelor cu 5-10 cărți sau să ai un flux continuu de împrospătare a fondului de carte. Plus că se mai strică unele și e bine să ai elemente noi. Copiii au nevoie de cărți proaspete, la fel și profesorii. Într-un fel citești o noutate și într-un fel citești o chestiune plictisitoare pe care o duci mai departe tot în același mod. Noi o să lansăm și un concept nou „Arborele de cultură”. Din ianuarie o să prezentăm câte o personalitate și o aducem în contemporaneitate. Prezentăm și scriitori de genul Mihai Eminescu, pe care îl aducem în actualitate prin benzi desenate, aducem lucruri cool despre el, despre copilăria lui. Și aici profesorii de română din gimnaziu ne-au zis că e o inițiativă bună că și ei s-au plictisit de abordările clasice și conservatoare”, a mai precizat Maria Gheorghiu.

Personalizate pentru tine