Când eram mic auzeam pe la bunicii mei expresia: ’’Gândește cu capul tău. Dacă cineva îți zice să sari cu capul înainte în fântână, nu înseamnă că trebuie să-l și asculți’’. Nu știu alții ce au înțeles din această expresie des folosită dar mie mi-a rămas în cap. E un mesaj puternic după care m-am ghidat toată viața.
Editorial scris de Andy Szekely, antreprenor în educaţie care a construit o comunitate de sute de mii de antreprenori şi experţi.
În acest articol vreau să îți ofer o mostră despre ce înseamnă acest ’’gândește cu capul tău’’ în ziua de azi. Spre deosebire de acum 40-50 de ani, când expresia avea un sens clar, azi e mai greu de înțeles. Lumea s-a schimbat. Societatea nu mai e la fel de predictibilă. Astăzi lumea (e o generalizare) se aruncă mai ușor cu capul înainte. Influencerii, AI-ul și lipsa unor valori bine structurate facilitează confuzia.
E mai important ca niciodată să poți gândi cu capul tău, așa că îți voi arăta în acest articol o metodă prin care să faci asta cât mai bine. Voi porni de la întâmplări din două contexte în care cu siguranță te vei regăsi ușor: pandemia și războiul. La final vei avea două unelte simple prin care să iei decizii cu consecințe mari și să dai un exemplu bun celor care se uită la tine ca la un model (inclusiv copiii tăi, dacă e cazul).
Exemplul 1: Niște COVID - piesă cu trei personaje cheie
În urmă cu vreo doi ani eram într-o tabără de personal leadership la munte pe care o fac de 22 de ani. A fost însă o experiență diferită. Eram câteva zeci de oameni într-o pensiune închiriată în exclusivitate și primele 3 zile dintre cele 8 au decurs foarte bine. În ziua 4 însă a apărut primul caz de Covid. (Deși ne luasem măsuri de precauție - testare prealabilă, declarație pe proprie răspundere, măști, dezinfectant, etc...)
Am făcut toate acțiunile necesare (sfătuit și de avocați și de medici). Nu voi intra în detalii aici. Important e că totul s-a terminat cu bine (și cu vreo 10 cazuri confirmate și izolate).
Partea interesantă a fost reacția oamenilor. Am observat că se împart în trei categorii: panicatii, neutrii și războinicii. Primii se testau de 1-2 ori pe zi, dădeau iama în stocul de medicamente și răspândeau tot felul de exagerări despre simptome. Războinicii generau haos fiind vocali și nemulțumiți (în special un domn avocat căruia nu-i convenea forma declarației pe proprie răspundere).
Interesant este însă cum au reacționat neutrii, care erau grupul cel mai mare (cam 80%). A fost pentru prima dată când am văzut pe viu și de aproape cât de ușor se ’’sucesc’’ oamenii dintr-un grup în funcție de informațiile venite de la o zi la alta. În cele 4 zile care au urmat, fiecare veste părea să încline balanța. Deși îi țineam la curent cu tot ce se întâmplă, bârfele și zvonurile aveau acest dar de a schimba atmosfera în micul nostru univers all-inclusive.
Erau momente în care neutrii păreau îngrijorați pentru că tocmai aflaseră că s-a mai descoperit un ’’pozitiv’’ sau că cineva pleacă ’’la oraș’’ să se testeze. Erau însă și momente în care, mai ales când trainerii de pe scenă dădeau informații și asigurări, atmosfera se relaxa și apăreau zâmbete și râsete.
Când mă uit înapoi, îmi dau seama că situația a fost una destul de simplă din punct de vedere medical (nu am avut decât simptome relativ ușoare). Psihologic însă am avut parte de un caz-școală de efect al informației asupra maselor.
Cred că merită să precizez că oamenii care vin în aceste tabere sunt de regulă absolvenți de facultate. Mulți dintre ei au masterate și chiar doctorate. Nu pot fi deci suspectați de lipsa de educație. Și totuși....veștile proaste și mai ales incomplete joacă feste tuturor.
Ce-i de făcut?
Răspunsul meu favorit la această întrebare vine de la regretatul Charlie Munger care spunea că în situații incerte e bine să asculți oamenii care au două caracteristici:
- Au accesul cel mai bun la informații (mai ales oamenii care lucrează direct cu date în prezent, nu analiști care s-au retras de mult din activitate).
- Se abțin să facă predicții (nu au aroganța de a prezice viitorul)
Din fericire, în acea situație la munte eu și echipa aveam cel mai bun acces la informație și m-am asigurat că vorbim doar despre prezent (relatând faptele). Am păstrat o atitudine moderat optimistă despre viitor, dar fără a face promisiuni sau predicții.
Aceasta este și sugestia pe care ți-o ofer: atunci când ai de-a face cu situații foarte greu predictibile, caută răspunsuri sau încurajări la oameni care au accesul cel mai direct la surse de informație credibilă și care nu se aventurează să dea verdicte sau să facă predicții însă păstrează atitudine optimistă. Acelea sunt sursele potrivite. După cum probabil știi, nu prea se poate găsi vreun post de televiziune care să îndeplinească aceste criterii...
Exemplul 2: Știri despre război și definitia cuvântului ’’normal’’
La câteva săptămâni după ce a izbucnit războiul din Ucraina am acceptat să merg spre finalul anului la o conferință pentru antreprenori la Iași.
Deși am mai avut pași greșiți în cariera mea de speaker, ce s-a întâmplat în toamna lui 2023 a fost o lecție memorabilă: Când am stabilit prin aprilie cu organizatorii care ar fi tema potrivită, am ales "Mindset-ul de reziliență. Ideea era să îi ajut pe antreprenorii din zonă să reziste mai bine știrilor despre război. Locuind în București, am gândit că Iașiul e aproape de graniță și probabil oamenii de acolo sunt mai panicați…
Am vreo 3000 de discursuri la activ așa că îmi pot da seama când mesajul ajunge la public și când nu. Ei bine, acel mesaj s-a izbit de un zid de neutralitate ușor amuzată.
Vorbeam despre tehnici de control al stresului și despre mindset-ul de învingător pe care ar trebui să îl adopți dacă vrei să depășești o situație de criză. De fapt, vorbeam cam singur... Publicul relaxat și ușor detașat îmi aducea aminte de atmosfera de lounge în care câțiva bărbați încrezători pufăie din havane aduse direct de la sursă…
În pauză de după am întrebat 2-3 participanți pe care îi cunoșteam mai bine ce s-a întâmplat. Unul mi-a zis că războiul e o veste bună pentru el (făcea comerț peste graniță și îi mergea tot mai bine). Altul mi-a zis că ‚ ‚’i-a plăcut speech-ul’’ daaaaar...’’nu se prea mai simte războiu’ pe-aici...’ ’Al treilea mi-a zis că ‚’’antreprenorii se descurcă în orice situație’’.
Am plecat de la acea conferință amuzat. Unde dai și unde crapă, mi-am zis. Oamenii normalizaseră deja războiul în mintea lor. Acum era o situație cu care trebuie să trăiești că antreprenor, așa cum sunt schimbările de taxe sau sezonalitatea vânzărilor.
Privind înapoi, nu pot spune cu certitudine dacă toată populația gândea așa în acea toamnă în urbea Iașului. Probabil că nu. Vreo 150 de antreprenori adunați la un hotel de lux însă, DA.
Ce merită să înțelegem?
Evenimentele șocante de la începutul conflictului au fost noi și neașteptate. Aceste elemente, după cum știu psihologii, atrag atenția minții. Pe măsură ce timpul a trecut, chiar dacă acoperirea media încă are loc, aceste evenimente sunt mai puțin prezente pe primele pagini ale știrilor și apar mai rar în conversații.
Cercetările sugerează că atunci când un război a durat luni sau ani, o săptămână suplimentară de lupte nu are același impact că prima zi. Așa s-a întâmplat cu războiul din Ucraina și așa se întâmplă cu războiul din Gaza.
Situația se aplică în multe alte arii:
- În cazul pandemiei, oamenii au exprimat mai multă anxietate cu privire la Covid-19 la început, când numărul deceselor era scăzut decât atunci când a crescut la sute de mii.
- Un studiu surprinzător arată că oamenii care trăiesc în țări mai expuse la impactul negativ al schimbărilor climatice consideră de fapt schimbările climatice ca fiind un risc mai mic.
- Tinerii din orașele mari care cresc cu violență sunt mai predispuși să considere violența ca fiind normală.
Mare atenție deci: Dacă până și crizele au tendința să se normalizeze, ce să mai vorbim de situațiile ușor aberante, care erau în urmă cu 5-10 ani inacceptabile și care devin treptat fapt comun ?
Cuvantul NORMAL are următoarea definiție în DEX:
NORMAL, -Ă, normali, -e, adj. 1. Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural.
Cine decide însă că ceva este firesc sau așa cum ar trebui să fie ?
Dacă nu ești atent, decizia asta va fi luată de anturajul în care trăiești, de prietenii tăi, de cei pe care-i lași să-ți influențeze opinia.
O fi bine o fi rău ?
Când lumea e în schimbare accelerată poți fi sigur că ceea ce te sfătuiesc oamenii apropiați este valid NUMAI dacă ei au competență legată de schimbare.
Dacă nu au acea competență, îți vor da cu cele mai bune intenții cele mai proaste sfaturi.
Dar nu e doar asta. Cercetările au scos la iveală că anturajul tău te influențează și fără să-ți vorbească:
Șansa unei persoane de a deveni obeză crește cu 57% dacă un prieten apropiat este obez, cu 40% dacă un frate sau o soră este obez, și cu 37% dacă soțul sau soția este obez.
Pe de altă parte, dacă ești doritor să înveți o meserie, simplul fapt că lucrezi în același open space cu un coleg care se pricepe extraordinar de bine la acea activitate îți poate crește productivitatea cu 15% (chiar dacă nu lucrați la exact același proiect).
Pe baza acestor exemple ți-aș sugera să te gândești la două lucruri:
- Gândește-te dacă îți dorești mai mult decât ai obținut până în prezent. (poate fi în orice domeniu: carieră, familie, reședința, hobby, etc.)
- Întreabă-te apoi dacă anturajul în care trăiești este potrivit să te ajute în atingerea scopului tău (prieteni, familie extinsă, colegi, mediu social)
Dacă nu e potrivit, întreabă-te cum poți dedica o poarte din timpul tău prezenței într-un alt anturaj mai potrivit cu țelurile care te animă. Asta nu înseamnă în mod necesar să renunți la vechiul anturaj, ci doar să-i acorzi ceva mai puțin timp.
Concluzie
Sper că exemplele de mai sus au revelat destul de clar cât de important e să stăpânești două variabile
- De la cine te informezi (alege experți care lucrează acum nu analiști retrași din activitate și dă mare atenție la nivelul de aroganță pe care îl manifestă)
- Alături de cine evoluezi (stabilește ce obiective ai și alege anturajul care te ajută să te apropii de obiectivele tale, nu te baza doar pe anturajul vechi pe care îl ai)
Într-o lume în schimbare accelerată, cum este cea în care trăim azi, devine esențial să alegem mentori și colegi care ne ajută să navigăm rapid prin ambiguitate. Altfel, există riscul să sărim cu entuziasm în “fântână’’. C-așa-I normal…
El rămâne valabil și azi în majoritatea cazurilor dar există și excepții. Nimeni nu se naște gândindu-se cum să planifice pentru viitor. O serie de condiții – inclusiv traiul într-o zonă temperată (unde este necesar să anticipezi schimbările sezoniere), traiul într-o societate stabilă, deci mai predictibilă, apartenența la religia protestantă sau iudaică și obținerea unei educații – pot crea persoane orientate spre viitor. În general, persoanele orientate spre viitor se descurcă foarte bine. Ele sunt mai puțin agresive, mai puțin deprimate, au mai multă energie, au grijă de sănătatea lor, au un control bun al impulsurilor și au o stimă de sine mai mare. Dar cei care rămân blocați în trecut, prinși în amintiri negative, pot pierde capacitatea de a concepe un viitor plin de speranță.
