Un manager a recurs la o solicitare controversată în rândul echipei lui. Acesta i-a transmis unei angajate că va fi nevoită să lucreze în vacanța de Paște, pe motiv că este singură, nu are copii și „nici obligații”. Legea, însă, îl pedepsește aspru.
Șeful unei companii din Australia a recurs la un gest neașteptat, chiar înainte de vacanța de Paște. Acesta i-a transmis unei angajate că va trebui să muncească în toată perioada Sărbătorilor Pascale, pe motiv că doar ea poate face asta pentru că nu are familie și, prin urmare, nici alte obligații personale de care să țină cont.
„Mi s-a spus că trebuie să lucrez de Paște pentru că sunt `singură și fără copii`. Șeful meu spune că asta înseamnă că `am mai puține obligații` și că toți ceilalți vor să petreacă timp cu familiile lor. Cu siguranță este vorba despre discriminare, nu? Nu am o problemă să-mi fac partea, să vin la muncă, dar simt că e nedrept să muncesc pe toată sărbătorilor doar ca să acopăr nevoile celorlalți. Am vreun drept legal să refuz?”, a spus angajata pentru Yahoo Finance.
Legea condamnă clar aceste comportamente discriminatorii. Ce riscă angajatorul
Legea spune negru pe alb că această cerință constituie discriminare la locul de muncă, o politică ce este interzisă prin diverse legi federale și de stat în Australia. Aceste legi protejează angajații împotriva tratamentelor incorecte, care au la bază judecăți personale ce pornesc de la starea civilă și de la responsabilitățile familiale, explică avocații Alison și Jillian Barrett de la firma Maurice Blackburn.
Toți angajații au dreptul la zile libere de sărbători legale. Angajatorii care într-adevăr solicită angajaților să se lucreze în aceste perioade, trebuie să aibă în vedere mai mulți parametri (pentru care legea se referă la ei ca fiind „rezonabili”):
- natura activității prestate (dacă sunt servicii esențiale sau dacă e muncă de birou care nu e urgentă) practicile uzuale ale companiei
- salariul suplimentar oferit pentru zilele lucrate
- dacă angajatul are responsabilități familiale sau personale importante
- cât de devreme a fost făcută cererea etc.
Atenție, angajatul poate refuza să lucreze în zilele de sărbătoare legală dacă solicitarea din partea angajatorului nu este rezonabilă.
„Dacă angajatorul continuă să insiste și tu consideri că solicitarea nu este rezonabilă, poți cere consiliere de la sindicat, Ombudsmanul Muncii (Fair Work) sau de la un avocat specializat în dreptul muncii. Legea privind această situație este destul de complexă, iar incidente precum acesta pot constitui o încălcare a Standardelor Naționale de Ocupare sau un act de discriminare”, mai spun avocații.
Potrivit legii din Australia, o astfel de încălcare poate duce la o amendă de până la 18.780 de dolari pentru manager sau de până la 93.900 de dolari pentru angajator.
Ce spune legea din România referitor la munca unui angajat într-o zi liberă doar pentru că „e singur și nu are copii”
Și în România, legea pedepsește aspru discriminările de orice tip, dar și nerespectarea drepturilor angajaților. În primul rând, a cere cuiva să lucreze într-o zi liberă de la stat doar pentru că „e singur și nu are copii” constituie discriminare pe criterii de situație familială. În țara noastră este interzisă orice diferențiere sau tratament preferențial bazat pe: stare civilă, situație familială, sex, vârstă,
convingeri personale, etc. Potrivit Codului Muncii, este, așadar, o practică ilegală, discriminatorie, iar angajatorul poate fi sancționat între 5.000 și 10.000 lei, pentru fiecare caz identificat.
De asemenea, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) poate dispune amenzi, după cum urmează:
- între 1.000 și 30.000 lei, pentru persoane fizice;
- între 2.000 și 100.000 lei, pentru persoane juridice (companii/angajatori).
În al doilea rând, zilele de sărbătoare legală sunt zile libere garantate pentru toți angajații. Aici sunt incluse zile precum Vinerea Mare, prima și a doua zi de Paște, 1 Decembrie, Crăciunul, dar și altele pe care le puteți regăsi în acest articol, ce conține sărbătorile legale din România.
Atenție, există, însă și excepții, cum ar fi angajații din anumite domenii esențiale (sănătate, ordine publică, alimentație, transport etc.), dar și aici, trebuie acordate compensări legale (timp liber distribuit ulterior angajatului sau spor salarial). Angajații care se simt discriminați în orice fel pot face reclamație la ITM (pentru nerespectarea Codului Muncii), dar și sesizare la CNCD. Ulterior, pot face și o plângere la inspectorul de muncă sau pot chiar să acționeze în instanță dacă simt că drepturile nu le sunt în continuare respectate.
